S-a stabilit în precedenta şedinţă a Clubului, să nu mai facem epigrame instantanee în timpul şedinţelor planificate, deoarece consumăm prea mult timp din cel afectat unei şedinţe şi este foarte neplăcut să stai cu “Jăndarii la uşă” cam aşa stau lucrurile la această probă şi mai suferă de frig, cursanţii care aşteaptă eliberarea sălii de cenaclu. Poate că n-am întârzia niciodată în mod curent, dar dacă observi că eşti aşteptat să pleci, creşte iritarea şi puterea de concentrare devine nulă. Nu doresc să spun cât de grozavi suntem noi “spinişti” dar atâta timp cât alţii se laudă cu noi, când pe uşă scrie “CENACLUL SCRIITORILOR” de ce avem senzaţia că cineva doreşte să ne scoată de aici, cu atât mai mult cu cât sunt destule săli goale la Casa de Cultură, pentru asemenea cursuri şi chiar în bibliotecă. Dacă nu se poate rezolva altcumva să schimbăm ziua, ora, dar ori ce om cu o judecată logică ştie că sub presiune numai Verdi se putea concentra. Noi nu suntem Verdi, dar nici nişte persoane chiar atât de mărunte pe care să le neglijeze fiecare.
Astăzi (12 XI 2007) ne-am adunat numai “de probă” , urmând ca în urma acestor dezbateri să decidem cum vom veni, respectiv dacă schimbăm datatele şedinţelor şi urmează să facem acest lucru, deoarece, epigramişti din Vişeu, cei care se considerau prieteni cu noi şi chiar judeţeni, aruncând cu vorbe slabe şi nu prea orientate către noi, care le-ar putea fi părinţi, în ori ce domeniu, mai puţin unul…. Se pare că numai noi i-am ţinut de prieteni, deoarece domniilor lor se ţin de şmecherii. Este vorba despre Concursurile-festivaluri care se ţin în Vişeu şi unde Perţa are grijă, ca atunci când citeşte ce şi cui urmează să acorde acele premii, să pună deoparte premiile cele mai grase pentru…ei. Am zis că se ţin de şmecherii deoarece ei în loc să plătească ziarului “Graiul Maramureşului” pentru publicitate, se folosesc de el ca propriul lor cotidian. Îşi laudă revista lor care este sublimă, dar nu o vede nimeni. De ce nu-şi publică minunatele lor realizări în mult botezata şi alduită revistă PUPĂZA. Pentru că unii bat din gură şi alţii fac socotelile cu folos. Am constatat că fac câte un număr numai pentru G. Corbu pentru ca dânsul să nu-i scoată din “Anale” epigramiştilor. Şi ca revista să nu fâşie trecând dintr-o mână în alta, se pune puţină pălăncă, cam atât cât un portbagaj de maşină.
Deci acesta era scopul :”dacă şi acuma se vor lua de noi”. Aflaţi că nu numai că s-au luat de noi, dar “umili” cum sunt ne-au spus că “de nu-i considerăm pe ei cei mai buni epigramişti din Maramureşul istoric, făcăleţul este-al nostru” . Modeşti cum ne ştim, prin epigramele trimise, domnul Adi Fârte i-a arătat persoanei că făcăleţul dumneaei suferă o mică redicţionare:inspre soţul domniei sale, domnul Şiman a răspuns atât de frumos lui Perţa că vă las pe dumneavoastră să citiţi singuri epigrama, şi lângă ei, Domnul Bud şi Domnul Micle le-au ţinut scutul de reflecţie a epigramelor înspre Vişău. Totuşi s-a dovedit nu numai la vişeoani şi la băimăreni că materia asta, chimia, nu este o materie uşoară, de aceea am rămas să facem ore suplimantare, când auzim pe Domnul preşedinte că ne întreabă: CARE A FOST TEMA OREI TRECUTE? Să fim iertaţi maiestre dar nu aţi uitat dece suntem aici?