În data de 21 februarie 2005, sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene “Petre Dulfu”, a fost neîncăpătoare datorită acestui eveniment. Domnul Teodor Ardelean, directorul biblioteci a făcut o prezentare atât a acestei specii literare: epigrama, cât şi a Clubului Epigramiştilor “Spinul” Baia Mare. După acest intermezzo au reluat în câteva cuvinte, această formă literară, domnii Ion M. Mihai şi Ioan Şiman responsabilul Clubului. Tot pe marginea acestui subiect au vorbit şi actorul Paul Antoniu, apoi redactorul. Şef. Al Graiului Maramureşului Augustin Cozmuţa, prof.
Univ. Ghenceanu şi alţii. În ordine alfabetică s-a dat cuvântul epigramiştilor, autori ai acestei cărţi, BUD NISTOR, BODNAR MIHAI, FÂRTE IOAN, GĂINARIU VIORICA, MEDAN GABRIELA, MICLE MIRCEA, IOAN M. MIHAI, (RADU SORIN) FILIP ROMULUS, TOMA G. ROCNEANU, ROMAN GHEORGHE ŞI ŞIMAN IOAN. Fiecare a citit din producţia proprie epigramistică. Spectacolul a durat o oră şi a fost o plăcută destindere a auditorilor, indiferent de statutul lor social sau de cultura fiecăruia. Cred că a fost primul şi cel mai bun spectacol realizat de epigamişti băimăreni dintotdeauna. Spectacolul ar fi putut să aibă loc pe ori ce scenă din ţară. Destinşi total, persoanele participante, au luat un vin sau ţuică şi o mică gustare în tovărăşia celor mai sus numiţi.

Ce vremuri! Şi acuma sunt, dar nu aşa cum erau atunci. Începând cu adunarea de la Pesta a deputaţilor bănăţeni de la 1848, continuând cu Adunarea românilor din Caraş în acelaş an, pentru revindecarea drepturilor naţionale şi autonomia bisericii ortodoxe române, apoi în anul următor generalul Bem ne ocupă Banatul, ca în 8 mai să îl ucidă pe Petru Dobra şi Ion Buteanu, după care moţii eliberează Abrudul de la Hatvany a cărui armată va fi decisiv învinsă între Roşia şi Abrud. La 1851, cam tot la data aceasta, apare la Paris, în două numere, Junimea Română iar Nicolae Bălcescu ţine conferinţa:” Mişcarea românilor din Ardeal la 1848”. La 1852, Theodor Aman pictează “Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul”. În 1853 tot pe un 9 mai se rup relaţiile ruso-turce care este preambulul războiului Crimeii. La 1864 tot în 9 mai se descoperă
complotul Sutzu-Lambert ce viza răsturnarea lui Cuza. În 1866 pe 10 mai (în acte este trecut 9 mai), prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen devine domnitor al României sub numele de Carol I. 1876 se formează un guvern liberal Emanoil Costache Epureanu. 1877 este Sesiunea extraordinară a Adunării Deputaţilor care proclamă independenţa României. În 1887 se promulgă Codul comercial. 1881 ia fiinţă CLUBUL constituţional condus de P.P. Carp. 1898 congresul V al PSDMR.
Toate aceste date sunt un fragment din bulversata istorie a românilor, dar în acelaşi timp ne relevă că pentru români primăvara este anotimpul trezirii, a marilor acţiuni.
În acest context şi membrii Clubului ”Spinul” s-au “trezit” că le trebuie o nouă conducere şi evident că au ales cea mai bună conducere, adică VECHEA CONDUCERE. Cu un lucru aşa de important dus la bun sfârşit, am trecut la lucrurile ordinare, care au început cu cedarea, într-un moment de omenie a Doamnei Găinariu a sălii cenaclului …unora. Noi ne-am văzut cu această ocazie daţi afară. Semi-fericiţi ne-am dus la Sala pentru copi a Bibliotecii, unde probabil dintr-o neobrăzare crasă, cei cărora le-am cedat Sala Cenaclului după câtăva vreme, ne-au evacuat şi din acest spaţiu, de această dată prin inundare cu foarte multe persoane.
Nespus de “fericiţi” am plecat de aici. Bărbaţii într-o parte femeile unde au vrut, cert este
că am vrut să ne stingem amarul şi să ne cinstească noua conducere. După vreo douăzeci de minute de întreţinere doi cu doi şi mai rar în patru, am plecat amărâţi la ce preţuri a ajuns berea la halbă .

S-a produs schimbarea de prefix la vârsta Domnului prof. Filip Romulus, ceea ce n-a fost o surpriză. Surpriza este că Domnia Sa a pus între coperţile unei cărţi truda dânsului, sau cum s-a exprimat un “vorbitor” cele 198 de epigrame, reunite sub titlul de “FILIPICE”. Ori ce carte are o istorie şi nici asta nu este o excepţie. De aici din povestea decantării acestei cărţi, poveste care este de fapt povestea omului Filip şi a calităţilor sale, este de menţionat că în această lucrare
aproape toate epigramele, ca să nu spunem în exclusivitate, au o sorginte în evenimentele vremii şi sunt rodul respectului faţă de muncă, o calitate prin care excelează domnul Filip, ele fiind puse într-un anumit “sertar” de unde probabil că fiilor săi le-a fost mai la îndemână să le afle, dar nu s-a pierdut niciuna, stă mărturie cronologia evenimentelor epigramate şi apoi …lăsate în grija timpului. De ce a aşteptat atâta “cu masa pusă”? este şi aceasta una dintre calităţile sale. Poate că nu i-a fost străin faptul că va tipări o carte, dar de regulă epigramele trecute în carte, fiind vorba de unele evenimente, le-au fost aduse la cunoştinţa “proprietarilor” şi aceia dacă cunoşteau că Filip a tipărit o carte, erau îndreptăţiţi să se vadă “afişaţi” în ea. În respectul lor, a păstrat epigramele care au o vechime, unele mai mult de 25 de ani, ceea ce arată calităţile umane ale domnul profesor Filip. M-a frapat şi dragostea lui pentru proprii copii, dragoste care l-a dus acolo că şi-a făcut pseudonim din numele lor, dar şi recunoştinţa fiilor săi, faţă de munca lui, cu dragostea ce dânşii i-o poartă, ei fiind autorii fiinţării acestei cărţi, “FILIPICE”. Sunt în aceste gesturi atâta dragoste încât mişcă şi o stâncă. Dar dragostea lui Filip are şi alte direcţii. Pe cine a epigramat, n-a făcut-o şi nu i-a purtat pică, deoarece chiar caustic fiind, a evitat a jigni sau insulta, şi atunci cel în cauză, a primit epigrama aşa cum trebuie, adică să-şi îndrepte…strâmbătura. Diplomaţia domniei sale este întradevăr…diplomaţie. Când încă orgoliile n-au fost “topite” în “Creuzetul timpului”, adunarea aceasta care acum se numeşte “Spinul”, era o însumare de personalităţi şi persoane care nici nu concepeau că mai pot primi obsevaţii din partea nimănui şi aici v-aş ruga să vă uitaţi că avem personalităţi care au condus sute de oameni, uneori mii şi care dispuneau de inventare cu valori foarte mari ale economiei româneşti, pe care domniile lor le administrau şi din câte ştim într-un mod fericit şi util ţării. Apoi să nu uităm că Domnul Micle scrie epigrame de peste treizeci de ani şi aproape fiecare dintre aceşti cenaclieri, mai avea ceva publicat în domeniul scrisului, în afară de epigrame. Cu cărţile Domnului ing. Nistor Bud s-a mândrit ministrul de resort, acordându-i titlul şi diploma de EXCELENŢĂ. Domnul prof. Ioan Şiman, care acuma-ş râde în barbă, văzând ce a realizat, el fost profesor dar şi director mulţi ani, conducând destinele şcolilor şi a şcolarilor, zeci de ani. Cu aceşti oameni şi cu ceilalţi, diplomaţia Domnului Filip Romulus s-a transformat în liantul microsocietăţii acestea care este astăzi “Spinul” . După Şiman, Filip a avut cel mai ingrat rol şi i-a făcut faţă. Probabil că a avut şi mijloace, ca fost inspector mai punea şi de-o sancţiune sau o “deportare” la Fersig. Toate aceste lucruri mi-au făcut plăcere să le notez, să le arăt, dar felicitările ţin până aici şi de mâine se poate apuca de alte epigrame, altfel pentru ce să-l mai laud.
Mai doresc a spune că lansarea cărţii “FILIPICE” a domnului Filip s-a bucurat de-o audienţă mai mare ca precedenta lansare şi alături de profesori universitari care “împing” mai mult de 80 de ani (Domnul Chioreanu Oaş peste 86) a avut 28 de ascultători, oameni care au avut mari funcţii în cetatea noastră. (prorector, inspector judeţean la cultură, directori de şcoli, doctoranzi, preşedintele Cenaclului scriitorilor Baia Mare, şeful direcţiei silvice Maramureş, etc.) nu i-am trecut cu numele deoarece aici au venit ca prieteni a lui Filip, mari consumatori ai acestui gen, epigrama, după cum declarau unii cu plăcere şi admiraţie. Nu pot uita frumoasele vorbe rostite de Domnul Iancu. Atmosfera a fost animată nu numai de epigramele şi catrenele citite de membrii Cenaclului, Domnul Micle, Bodnar, Găinariu, Bud Nistor-prezidentul, Rocneanu, dar şi de nenumăratele intervenţii ale domnului Iuga-Ion Bogdan, care puncta fiecare frază, fiecare cuvânt rostit de cineva cu un catren sau o epigramă. Frumoase cuvinte a exprimat la adresa domnului Filip, fostul inspector de la inspectoratul pentru cultură, care pe vremuri era inspectat de Filip, şi tot dintr-o inspectie avea amintiri cu fostul director de grup şcolar, Rusu Dumitru. Domnul Burnar a vorbit în nume personal dar şi ca ziarist, sincer, fiind preşedintele de cenaclu jubila. Şi aşa era deoarece lumea literală din municipiu era într-o sărbătoare. Sâmbătă a participat la Cenaclul din Baia Sprie, azi, luni, lasarea FILIPICELOR şi pentru mâine sunt anunţate încă două lansări de carte. Oricum devenim bogaţi chiar dacă suntem sau vom deveni pensionari. Bogaţi spiritual, doar nu ne-om mânji noi cu “ochiul dracului”
Se poate parafraza exact ca în cântec:”Trăiesc o zi frumoasă” şi memorabilă, pentru fiecare.
Baia Mare 22 II 2006 .