Cu timpul se observă că, de regulă, cam fiecare om are crezurile şi preceptele lui în privinţa anotimpului iarnă, cu atât mai mult cu cât în ultima perioadă, iernile chiar dacă surprind
conducerile locale şi chiar centrale, DRUSAL-urile, sunt ierni aşa cum le ştiam noi din pruncie, când sticletele a fost singura pasăre care a îndrăznit să urce la SOARE şi să rupă o bucăţică din el pentru a scăpa pământul, oamenii, dar mai ales păsările de iarnă.
Am observat şi eu că pentru populaţia României, în contextul aşteptării urgiilor iernii, preocuparea de bază este să nu ducă lipsă de nimic, cu osebire până trec sărbătorile de iarnă. După aceste sărbători ale tuturor şi ale românilor, indiferent câte greutăţi vor mai avea, vor trece peste ele cu destulă nepăsare. Nu mergem mai departe de sfânta zi de astăzi, când un ger de minus 21 grade C a inundat “Baia” şi n-am auzit nici-un reproş, nici-o discuţie pe această temă. Dacă acest lucru se întâmpla în luna decembrie, umpleam prizele cu radiatoare de cădeau liniile electrice ca în alte…locuri. Acum, “nema”. Prietenii noştri, ţiganii, au alte veleităţi. La ei umblă vorba cum că: “Fie iarna cât de rece, numai Fe-Martie de-a trece.”
“Spinoşii” , în afara prestigiului câştigat, trebuia să iasă la apel şi ei c-o revistă de profil. Deci Domniile lor se “spărgeau” în epigrame, de frig au uitat total. Fac prinsoare că încă în acest an şi-n cel trecut nu reiese din epigramele scrise de ei cum a fost iernile. Totuşi trebuie să avem şi ceva toleranţă, deoarece au avut loc două lansări frumoase în calendarul acestui an, cu toate că n-a trecut din el numai o lună. În ordine cronologică Toma G. Rocneanu şi-a lansat cartea vieţii sale: “MINERII ARDEALULUI”, lansare care s-a bucurat, spre cinstea lor, de prezenţa sută la sută a membrilor Clubului “Spinul”, lucru ce a impresionat plăcut pe fiecare participant din cei 79 prezenţi, mai ales că au participat activ la această sărbătoare, de-o dezlănţuire sufletească rar întâlnită -pentru autor- cu atât mai mult cu cât ne-a ajutat Bunul Dumnezeu să putem cinsti, chiar bând o ţuică această prietenie alături de bucuria autorului, care vă mărturiseşte că multe nopţi, planuri, drumuri şi spaime i-au creeat această carte care acum poartă frumosul titlu de MINERII ARDEALULUI. Trecând peste toate acestea autorul, vă roagă încă odată să primiţi mulţumirile sale pentru deosebita atenţie pe care i-aţi arătat-o, prin participarea la această încununare şi imensă bucurie a sa, cu rugămintea ca Domnul să vă fericească pe fiecare numai cu asemenea bucurii, cu toate că nu trebuie să uităm şi de motoarele personale care ne sunt inimile, şi sânt puse la destule încercări zi de zi. Să vă dea Domnul ce mie mi-am dorit, în acest egoist segment al vieţii care este scrisul.
Abia m-am putut opri din autolaude şi era să minimalizez a doua lansare, care trebuie să recunosc că, pentru cultura băimăreană şi nu numai, este mult mai valoroasă, în sensul că a atras
multă lume, care am putea spune că a gustat doar din epigrame şi acum îşi doresc lucrul acesta în meniul zilnic. Lansarea volumului de epigrame a Domnului Şiman, (are şi titlu dar neavându-l nu-mi permit să-l citez), a adunat, în afară de cenaclieri şi alţi consumatori de cultură epigramistică, care pentru fiecare dintre noi a fost un balsam, dar şi o invidie, fiecare dorindu-şi cât mai multe lansări personale. Faptul că Domnul Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene Maramureş, a acceptat şi condus această manifestare, mai mult “şi-a făcut şi tema” denotă cât de important şi aşteptat a fost acest volum, operă care s-a bucurat de participarea a numeroase persoane, care şi-au dorit să-şi cumpere acest volum, dar puţini l-au obţinut. Mai că-mi vine să zic : “bine v-a făcut”, dar ţinând cont că suntem 13 cenaclieri şi am luat cuvântul 14 arată starea de spirit care a domnit la lansare, importanţa manifestării şi a lucrării prezentate. Nu-mi rămâne altceva de făcut, decât doar să vă felicit şi să vă urez asemenea bucurii pentru fiecare. Să dea Domnul ca acest început de an să fie bun pentru fiecare. PERSEVERAŢI STIMAŢI COLE GI ! 6 I 2006

După ce şi-a văzut ursul umbra
6 februarie 2006

Am fost nouă cenaclieri prezenţi: Bodnar Mihai, Nistor Bud, Filip Romulus, Găinariu Viorica, Micle Mircea, Familia Mureşan(domnul Vasile şi doamna Aurelia), T.Rocneanu, Ioan Şiman. Domnul Şiman a venit c-o jumătate de oră înainte de vreme pentru a se putea exprima asupra ultimelor realizări ale mele. Cu toată graba nu ne-am terminat toate spusele până la ora începerii şedinţei “în plen”. N-am apucat să ne strângem mâinile, că Domnul Şiman ne-a avertizat “să nu scoatem” nici-o vorbă, că avem un program foarte încărcat şi “ăia” cu “AVON”-ul nu sunt dispuşi să ne aloce din timpul lor nici-un minut. Aşa că am tăcut 39 de minute grele. În aceste minute am audiat diferite anunţuri, diferite date ale unor concursuri din ţară, dar am fost şi muştruluiţi, deoarece nu toate materialele au sosit pentru revistă şi mai ales că nu am muncit mai mult. Dacă mă uitam la ceilalţi observam că de fapt toate acestea mi se adresau mie şi poate că puţine dintre ele şi domnului Bodnar, parţial familiei Mureşan, că despre ceilalţi ce să spunem, ziare să fie şi reviste care să le poată publica producţiile. Despre Domnul Micle ce să spun : din Canada şi până în Maramureş, via Bucureşti peste tot e plin de epigramele dânsului. Ba mai mult nu scapă nici-un concurs epigramistic ce se desfăşoară în ţară. Nu mai are nevoie de felicitările noastre cu toate că noi i le oferim cu drag şi ne bucură succesul domniei sale. Sunt mulţi care ar dori să-l întreacă dar aici este vorba doar de stoicismul muncii sale şi evident de aceea sclipire de inteligenţă care-i aranjează literele şi silabele exact în ordinea potrivită. Poate că nimeni nu şi-a dorit un concurs împreună cu Domnul Şiman, dar se pare că impulsul dat de Domnul Micle va duce şi la o asemenea situaţie. S-au dat citire materialelor în ordine inversă faţă de mai vechile noastre obiceiuri. S-a citit cronica de cenaclu şi apoi s-au citit epigramele şi celelalte materiale necesare “tapării” viitoarei reviste “Spinul”. Cu această ocazie Domnul Nistor Bud “a prins” cuvântul “absenţe” situaţie care la dus la citirea prezenţelor tuturora pe anul 2005, şi vai Doamne că au fost destule. Este ciudat cum unii oameni aveau inclusă în profesie disciplina muncii şi cât de greu se poate aceasta adapta la o “disciplină liber consimţită”. Trecând peste aceste împunsături, a avut cuvânt şi doamna Găinariu care “la ars” pe domnul Bodnar, persoană care i-a întors reuşita înapoi. De aici n-am mai avut cuvânt, deoarece s-a dat cuvântul familiei Mureşan care au mai primit un “Mulţi ani trăiască”, după care l-am sărbătorit pe Vasile, cum ne-am priceput, dar şi cum a fost consumaţia, urându-i numai cele bune şi sănătate şi să nu-l asculte pe minerul acela cu :”n-o băga”. Am mai fi stat, vorba aceea ”era la ce”, atmosferă de asemenea, dar nu era timp doarece cursanţii care preluau sala după noi, erau deja puşi în şiruri. Deci “La mulţi ani” Domnule Vasile şi la revedere stimaţi cenaclişti.10 ianuarie 2006

S-a produs schimbarea de prefix la vârsta Domnului prof. Filip Romulus, ceea ce n-a fost o surpriză. Surpriza este că Domnia Sa a pus între coperţile unei cărţi truda dânsului, sau cum s-a exprimat un “vorbitor” cele 198 de epigrame, reunite sub titlul de “FILIPICE”. Ori ce carte are o istorie şi nici asta nu este o excepţie. De aici din povestea decantării acestei cărţi, poveste care este de fapt povestea omului Filip şi a calităţilor sale, este de menţionat că în această lucrare
aproape toate epigramele, ca să nu spunem în exclusivitate, au o sorginte în evenimentele vremii şi sunt rodul respectului faţă de muncă, o calitate prin care excelează domnul Filip, ele fiind puse într-un anumit “sertar” de unde probabil că fiilor săi le-a fost mai la îndemână să le afle, dar nu s-a pierdut niciuna, stă mărturie cronologia evenimentelor epigramate şi apoi …lăsate în grija timpului. De ce a aşteptat atâta “cu masa pusă”? este şi aceasta una dintre calităţile sale. Poate că nu i-a fost străin faptul că va tipări o carte, dar de regulă epigramele trecute în carte, fiind vorba de unele evenimente, le-au fost aduse la cunoştinţa “proprietarilor” şi aceia dacă cunoşteau că Filip a tipărit o carte, erau îndreptăţiţi să se vadă “afişaţi” în ea. În respectul lor, a păstrat epigramele care au o vechime, unele mai mult de 25 de ani, ceea ce arată calităţile umane ale domnul profesor Filip. M-a frapat şi dragostea lui pentru proprii copii, dragoste care l-a dus acolo că şi-a făcut pseudonim din numele lor, dar şi recunoştinţa fiilor săi, faţă de munca lui, cu dragostea ce dânşii i-o poartă, ei fiind autorii fiinţării acestei cărţi, “FILIPICE”. Sunt în aceste gesturi atâta dragoste încât mişcă şi o stâncă. Dar dragostea lui Filip are şi alte direcţii. Pe cine a epigramat, n-a făcut-o şi nu i-a purtat pică, deoarece chiar caustic fiind, a evitat a jigni sau insulta, şi atunci cel în cauză, a primit epigrama aşa cum trebuie, adică să-şi îndrepte…strâmbătura. Diplomaţia domniei sale este întradevăr…diplomaţie. Când încă orgoliile n-au fost “topite” în “Creuzetul timpului”, adunarea aceasta care acum se numeşte “Spinul”, era o însumare de personalităţi şi persoane care nici nu concepeau că mai pot primi obsevaţii din partea nimănui şi aici v-aş ruga să vă uitaţi că avem personalităţi care au condus sute de oameni, uneori mii şi care dispuneau de inventare cu valori foarte mari ale economiei româneşti, pe care domniile lor le administrau şi din câte ştim într-un mod fericit şi util ţării. Apoi să nu uităm că Domnul Micle scrie epigrame de peste treizeci de ani şi aproape fiecare dintre aceşti cenaclieri, mai avea ceva publicat în domeniul scrisului, în afară de epigrame. Cu cărţile Domnului ing. Nistor Bud s-a mândrit ministrul de resort, acordându-i titlul şi diploma de EXCELENŢĂ. Domnul prof. Ioan Şiman, care acuma-ş râde în barbă, văzând ce a realizat, el fost profesor dar şi director mulţi ani, conducând destinele şcolilor şi a şcolarilor, zeci de ani. Cu aceşti oameni şi cu ceilalţi, diplomaţia Domnului Filip Romulus s-a transformat în liantul microsocietăţii acestea care este astăzi “Spinul” . După Şiman, Filip a avut cel mai ingrat rol şi i-a făcut faţă. Probabil că a avut şi mijloace, ca fost inspector mai punea şi de-o sancţiune sau o “deportare” la Fersig. Toate aceste lucruri mi-au făcut plăcere să le notez, să le arăt, dar felicitările ţin până aici şi de mâine se poate apuca de alte epigrame, altfel pentru ce să-l mai laud.
Mai doresc a spune că lansarea cărţii “FILIPICE” a domnului Filip s-a bucurat de-o audienţă mai mare ca precedenta lansare şi alături de profesori universitari care “împing” mai mult de 80 de ani (Domnul Chioreanu Oaş peste 86) a avut 28 de ascultători, oameni care au avut mari funcţii în cetatea noastră. (prorector, inspector judeţean la cultură, directori de şcoli, doctoranzi, preşedintele Cenaclului scriitorilor Baia Mare, şeful direcţiei silvice Maramureş, etc.) nu i-am trecut cu numele deoarece aici au venit ca prieteni a lui Filip, mari consumatori ai acestui gen, epigrama, după cum declarau unii cu plăcere şi admiraţie. Nu pot uita frumoasele vorbe rostite de Domnul Iancu. Atmosfera a fost animată nu numai de epigramele şi catrenele citite de membrii Cenaclului, Domnul Micle, Bodnar, Găinariu, Bud Nistor-prezidentul, Rocneanu, dar şi de nenumăratele intervenţii ale domnului Iuga-Ion Bogdan, care puncta fiecare frază, fiecare cuvânt rostit de cineva cu un catren sau o epigramă. Frumoase cuvinte a exprimat la adresa domnului Filip, fostul inspector de la inspectoratul pentru cultură, care pe vremuri era inspectat de Filip, şi tot dintr-o inspectie avea amintiri cu fostul director de grup şcolar, Rusu Dumitru. Domnul Burnar a vorbit în nume personal dar şi ca ziarist, sincer, fiind preşedintele de cenaclu jubila. Şi aşa era deoarece lumea literală din municipiu era într-o sărbătoare. Sâmbătă a participat la Cenaclul din Baia Sprie, azi, luni, lasarea FILIPICELOR şi pentru mâine sunt anunţate încă două lansări de carte. Oricum devenim bogaţi chiar dacă suntem sau vom deveni pensionari. Bogaţi spiritual, doar nu ne-om mânji noi cu “ochiul dracului”
Se poate parafraza exact ca în cântec:”Trăiesc o zi frumoasă” şi memorabilă, pentru fiecare.
Baia Mare 22 II 2006 .