Deplasarea membrilor Clubului din Baia Mare, n-a fost doar o plimbare de recreere ci a fost un real succes pentru ei. Toţi participanţii Clubului Spinul au primit diplome de participare: Nistor Bud, Micle Mircea, Ioan Fârte, Viorica Găinariu, Vasile Mureşan şi Aurelia Velea. Au obţinut aceste succese în faţa unui juriu care a fost format dintre cei mai exigenţi şi renumiţi epigramişti actuali, având ca preşedinte pe George Corbu, directorul revistei EPIGRAMA. În acelaşi juriu, datorită prestigiului primit de Clubul nostru, “şi-a făcut loc” şi unul dintre redutabili epigramişti ai SPINULUI, domnul Ion M. Mihai. Acest lucru este o certitudine a locului ocupat de “Spinul” şi o recunoaştere de necontestat a acestui cenaclu băimărean. La toate acestea dacă menţionăm că premiile acordate de acel juriu, compus din nouă persoane, au alocat Premiul I domnului Şiman Ioan, actualul preşedinte al cenaclului, premiul II domnului Paul Antoniu şi premiul III domnului Mihai Bodnar, în contextul în care au participat la acest “Festival” circa 60 de umorişti din: Bucureşti, Cluj-Napoca, Bistriţa şi evidemt din judeţul Maramureş. Toate datele le-am cules cu plăcere din “Graiul Maramureşului” de vineri 15 aprilie 2005.

Dar nu de aceea scriu că ar fi fost o reticenţă sufletească pentru mine, sau că amintindu-mi de răposat, m-am gândit să vizitez şi eu locurile de veci ale bunilor noştri. Nu, nu defilez cu asemenea gânduri sau iniţiative. Şi cu toate acestea, fără a ne vorbi, m-am întâlnit cu domnul Şiman, cu care am conversat mai amplu, lângă o bere la fosta “Cofetărie Crinul”. Poveştile au fost despre felul cum au decurs, neoficial, lucrările mai sus menţionate de la Vişeu. Mi-a dat şi mie una din temele primite pentru scris pe loc, şi am pritocit următoarea epigramă, cu toate că îi declaram cu puţin înainte că de acest sport o să mă las.

Pe-o temă dată

Fost-ai lele cât ai fost
Om pe lume, om cu rost.
Dar de când te-ai dat la cele…
Sânt sătul de-atâta …piele.

Ce vremuri! Şi acuma sunt, dar nu aşa cum erau atunci. Începând cu adunarea de la Pesta a deputaţilor bănăţeni de la 1848, continuând cu Adunarea românilor din Caraş în acelaş an, pentru revindecarea drepturilor naţionale şi autonomia bisericii ortodoxe române, apoi în anul următor generalul Bem ne ocupă Banatul, ca în 8 mai să îl ucidă pe Petru Dobra şi Ion Buteanu, după care moţii eliberează Abrudul de la Hatvany a cărui armată va fi decisiv învinsă între Roşia şi Abrud. La 1851, cam tot la data aceasta, apare la Paris, în două numere, Junimea Română iar Nicolae Bălcescu ţine conferinţa:” Mişcarea românilor din Ardeal la 1848”. La 1852, Theodor Aman pictează “Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul”. În 1853 tot pe un 9 mai se rup relaţiile ruso-turce care este preambulul războiului Crimeii. La 1864 tot în 9 mai se descoperă
complotul Sutzu-Lambert ce viza răsturnarea lui Cuza. În 1866 pe 10 mai (în acte este trecut 9 mai), prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen devine domnitor al României sub numele de Carol I. 1876 se formează un guvern liberal Emanoil Costache Epureanu. 1877 este Sesiunea extraordinară a Adunării Deputaţilor care proclamă independenţa României. În 1887 se promulgă Codul comercial. 1881 ia fiinţă CLUBUL constituţional condus de P.P. Carp. 1898 congresul V al PSDMR.
Toate aceste date sunt un fragment din bulversata istorie a românilor, dar în acelaşi timp ne relevă că pentru români primăvara este anotimpul trezirii, a marilor acţiuni.
În acest context şi membrii Clubului ”Spinul” s-au “trezit” că le trebuie o nouă conducere şi evident că au ales cea mai bună conducere, adică VECHEA CONDUCERE. Cu un lucru aşa de important dus la bun sfârşit, am trecut la lucrurile ordinare, care au început cu cedarea, într-un moment de omenie a Doamnei Găinariu a sălii cenaclului …unora. Noi ne-am văzut cu această ocazie daţi afară. Semi-fericiţi ne-am dus la Sala pentru copi a Bibliotecii, unde probabil dintr-o neobrăzare crasă, cei cărora le-am cedat Sala Cenaclului după câtăva vreme, ne-au evacuat şi din acest spaţiu, de această dată prin inundare cu foarte multe persoane.
Nespus de “fericiţi” am plecat de aici. Bărbaţii într-o parte femeile unde au vrut, cert este
că am vrut să ne stingem amarul şi să ne cinstească noua conducere. După vreo douăzeci de minute de întreţinere doi cu doi şi mai rar în patru, am plecat amărâţi la ce preţuri a ajuns berea la halbă .