La care facem trimitere, a avut o prezenţă anemică. Eram prezenţi doar cinci membrii ai Clubului “Spinul”. Cu toate acestea, parcă s-au citit mult mai multe epigrame ca în ori care altă zi. A fost şedinţa în care Domnul preşedinte Şiman ne-a adus cireşe şi noi am avut încă o preocupare în şedinţă nu numai epigramele. Şi ca să nu uităm, în afară de domnul preşedinte, la şedinţă au mai fost prezenţi doar încă patru cenaclieri. Domnul Bud, Doamna Găinariu, Domnul Micle şi cel ce
scrie. A prezentat fiecare roadele muncii sale, aşa cum am zis mai sus, mai bogate ca altădată, a început Domnul Micle care pe zi ce trece devine din ce în ce mai pretenţios cu ceea ce face şi logic, domnia sa nescăpând aproape nici-un fenomen sau eveniment politic ori social, pe a cărui derulare să nu-şi desfăşoare ascuţimea şi agerimea minţii puse în operă, sub formă de epigrame. Aşadar s-au citit şi epigramele rămase de la tema anterioară şi am mai atacat şi “problema politică”. Epigrame s-au bucurat de succes în cenaclu. Cu rigoarea pe care i-o cunoaştem şi i-o preţuim, cu scrisul ordonat şi bine adus din condei, Domnul Bud ne-a prezentat patru epigrame la care, la unison, cu toţii au rostit:”bune”. În stilul vesel certăreţ, “între două cireşe”, ne-a delectat cu opera domniei sale şi Doamna Găinariu, piese propuse de altfel spre publicare. Domnul Şiman şi-a oferit “tomul” de sudoare intelectuală, citindu-ne obişnuitele stiluri şi forme pe care le practică dânsul în elaborarea epigramelor, dar şi forme mai puţin obişnuite. M-au pus să citesc şi eu, şi cum am fost luat de novice, Domnul Preşedinte m-a rugat să fiu sincer şi să-i spun dacă cele trei epigrame mi le-a făcut Gabi. Am răspuns sincer. Dar sincer fiind, nu m-a crezut, aşa că…
Cu toate că s-au citit multe epigrame şi foarte multe bune, şedinţa s-a terminat în numai o oră. Bănuiesc că s-a întâmplat aşa, deoarece acel care era liantul discuţiilor şi propunea modul de disecţie literară, am vorbit de domnul Ion M. Mihai, lipsea, lipsea deasemeni şi doamna Medan, şi mai lipsea şi domnul Filip, ca să spun aşa, dintre acei care susţin şi trăiesc la “arderile” cenaclului nostru. Deoarece era penultima şedinţă până la vacanţă, tema care a fost dezbătută a fost chiar ”vacanţa”, iar pentru ultima şedinţă din acest “tur” , fiindcă am “beneficiat” de o campanie electorală şi de alegeri locale, ne revine sarcina să imortalizăm unele aspecte din această mult trâmbiţată activitate. Perioada care urmează este foarte “plină”. Excelenţa sa, Domnul ing.Nistor Bud, era raportor la Simpozionul:”Să salvăm castanul comestibil”, simpozion
care s-a ţinut în Baia Mare cu o participare de elită din ţară dar şi din ţările învecinate. Acei care lucrează în învăţământ urmează după greva de două ore să încheie totuşi situaţiile şcolare doar li s-a dat majorarea salariilor “în medie de 5%”(concret 1,2%). Domnul Micle îşi pregăteşte plecarea în Canada, iar Domnul Filip a plecat la băi, Domnul Mihai era şi domnia sa raportor la Simpozionul care era organizat de Biblioteca Judeţană, simpozion cu largă participare a vecinilor noştri (polonezi, unguri, ucrainieni, moldoveni etc)
Ne-am despărţit parcă frustaţi şi grăbiţi. Era prima şedinţă care se termina într-o singură oră cu promisiunea de-a ne întâlni pe 15 ale lunii că de “ziua copilului” nu prea am arătat nuş’ce “formă”.

Fiul lui Vasile şi Cornelia
Născut în Ardusat-Maramureş în 07.02.1945
Absolvent al Institutului de Invăţământ Superior,
Facultatea Subingineri-Electromecanică Tehnologică
Membru al Clubului Epigramiştilor”Spinul”Baia Mare
Membru al Uniunii Epigramiştilor din România

Rut
Iarna asta esti fierbinte
Mă întreb:cine mai minte?
Pe biblie tu poţi să juri,
Că n-ai întrat iar în călduri?

Similitudine
Când te duci pe cal călare
La crama din dealul mare,
Vinul cel de Busuioacă
Şi femeia…capu-ţi toacă!

Reverie
Vinul –sângele de taur-
La femei e vindecare,
Chiar de-ar fi un minotaur
Visul lor e…de cal(mare)

Normalitate
Femeia dacă –înşeală-
Minciuna nu e fatală
Fapta aceasta e normal
Că-i păcat primordial.

Fetişizarea limbii
Limba soacrei de te-mbie,
Nu spera în omenie,
Că de fapt este tăioasă
Ca şi gura de la coasă!

Responsabilul Clubului “Spinul”, al umoriştilor din Baia Mare, a decis a ţine şedinţa din această zi, după mai vechile obiceiuri, în Centrul Vechi la restaurantul “Butoiaşul”. Ne-am redirecţionat spre acest local după ce ne-am convins că la acea oră, localurile care fac bani serioşi, nu le putem ocupa neavând la noi acele sume pe care domniile lor le solicită, iar celelalte s-au închis datorită lucrărilor de refacere existente pe moment în acest areal. Localurile care mai funcţionează încă, am considerat că denumirea de “local” este prea pretenţioasă, aşa încât opţiunea noastră a înclinat tot înspre butoiaşul, locaţie care ar corespunde pretenţiilor noastre din toate punctele de vedere, mai puţin două:lumina este prea slabă pentru citit şi gălăgia prea mare a televizorului, pentru ascultat, inconveniente pe care n-am reuşit să capacităm proprietarii să le elimine. După ce a cumpărat nişte arahide Şiman, ne-am întâlnit cu toţii pe platoul vechiului centru, unde era un domn Opriş, care ne-a reţinut vre-o opt minute pe toţi pentru o informare….rapidă, după care am purces înspre un local, care, iniţial, cum am mai spus nu ne-a convenit şi apoi spre vechea adresă, butoiaşul. Cum era şi ziua de naştere a şefului şi trebuia cumpărată o oarecare atenţie, pentru prima oră, şi instantaneu, membrii cenaclului ne-am schimbat obiceiurile. Procedura până acuma era de-a cumpăra unul dintre noi cadoul respectiv şi ceilalţi contribuiau cu cota parte. Pe platoul din Centru istoric parţial renovat, am constatat că fiecare cumpărase ceva pentru Şiman, numai eu eram cel omis. La magazinul Central am văzut că se înscripţionau tricouri, m-am decis asupra unui astfel de obiect. Fiecare dintre membri clubului, a fost atent cu acest capitol, dar concret nu ştiu ce au oferit fiecare deoarece nu au dorit să-şi prezinte cadourile ceilalţi. Printre ele se aflau : butelii cu vin, un ceas electronic, şi pare-mi-se o umbrelă. Dar de ce o fi curiozitatea aşa de mare, toate acestea se mai pot afla.
La “Butoiaşul” am ales o masă la ceva distanţă de “dispozitivul de făcut gălăgie” şi unde
ne-am simţit oarecum mai acasă. Doresc să vă spun că această întâlnire o putem numi una festivă deoarece ne reîntâlneam după operaţia la ochi a Domnului Micle, după o criză cruntă de dureri reumatice a Domnului Bud, cel care “uitând” de toate acestea a fost sarea şi piperul acestei întâlniri, lucru care m-a bucurat în mod deosebit, ştiind cu cât efort susţine dânsul această stare de bună dispoziţie. Domnul Şiman a trecut prin nişte îmbolnăviri în trepte, boli care s-au manifestat la toate cele trei generaţii care locuiesc în casa sa, îmbolnăviri care l-au bulversat, pe el, familia, dar şi preocupările sale de rutină. Eu veneam după un tur de forţă pentru procurarea de materiale necesare susţinerii examenelor de competenţă, aşa că fiecare a trebuit să treacă peste câte o frână ce i-a ieşit în cale în această perioadă de timp.
I-am urat toate cele bune Domnului Şiman la cei 73 de ani buni ai Domniei Sale şi din vorbă în vorbă a reieşit că fără prietenia care ne leagă, spontaneitatea unora, şi diversităţii preocupărilor fiecăruia, Clubul n-ar fiinţa deoarece, la vârsta noastră viaţa parcă ne dă mai multe “extemporale” ca în tinereţe, iar a scrie epigrame care să mai fie şi bune, altfel dispare sensul muncii, este necesară o stare sufletească şi de sănătate bună, cu care pe noi, viaţa nu ne prea alintă.
Domnul Şiman a fost singurul care a mai adus şi epigrame “la audiere”, epigrame la care, cu o poftă de lucru remarcabilă, a fost luat în primire de Domnul Mihai, care nu i-a permis
nici o virgulă aiurea, necum cuvinte “neepigramistice”, momente care au dus la o discuţie acerbă, dar convingătoare pentru fiecare.
Domnul Micle ne-a povestit cum a trimis epigramele sale la revistă, ca odată ajuns acasă să constate că de fapt epigramele erau pe masă şi plicul timbrat, adresat prioripost şi expediat pe adresa revistei “Epigrama”, era gol. Apoi ne-a dezvăluit capacitarea funcţionarei de la poştă. Ce a trebuit să facă, pentru aş recupera plicul gol adresat revistei? Pe de altă parte şi-l imagina pe redactorul revistei şi gândurile lui, când va deschide un plic gol, dar care avea adresa lui pe el. Toate au fost nişte hopuri la limita hilarului. Cu ajutorul unui alt fost funcţionar, a reuşit să-şi trimită epigramele pe care şi le-a propus la revista Epigrama. Lecturând cu voce tare epigramele, cineva şi-a adus aminte de Doamna Găinariu, care nu era prezentă, dar care spunea că: “Şiman scrie epigrame bune, dar le strică citindu-le.” (pe atunci nu ştiam că o cataractă îi acoperă vederea). În acest timp prima consumaţie comandată de noi s-a terminat. Chelnerul care ne-a servit, a repetet comanda, timp în care, Domnul Bud, neavând ce face, m-a pârât acestuia, că eu am scris despre el. Omul s-a uitat bănuitor, dar şi curios la mine. Eu nu purtam respectiva “scriere” cu mine, pe care să i-o ofer “subiectului” aşa că am tăcut. La un cuvânt neagreat de Domnul Mihai în epigrama lui Şiman, Filip a parafrazat pe această temă arătând de ce nu este recomandat acel cuvânt în epigrama respectivă. Şi el a reiterat, fără ca cineva să-l provoace, că are o dragoste mai mare pentru club decât pentru epigrame, specie literară care-i cam consumă mult timp. După ce am mai depănat câteva amintiri s-au expus ultimile date şi modul de deplasare a cenaclierilor la Vişeu la “Serbările Primăverii”, care pentru noi înseamnă un concurs de epigrame întrodus în program de Perţa Lucian, poet şi coleg epigramist. Cu un microbuz de 14 persoane urmau să se deplaseze toţi cenaclierii la Vişeu. Se duc cu microbuzul în speranţa, ca şi în alţi ani, să ia toate premiile. Este momentul în care, terminând consumaţia, Şiman şi-a adus aminte că are cumpărate arahidele, alune care au fost consumate pe uscat. Ne-am bucurat de reîntâlnire, şi ne-am propus următoarea la Vişeu. 12 aprilie 2005.