Poate nu ştiţi, dar din 14 februarie 2004, Cenaclul Scriitorilor Baia Mare şi Clubul epigramistic “Spinul”, au primit găzduire într-una din încăperile noii Biblioteci Judeţene, lăcaş care a fost inscripţionat cu sigla CENACLUL SCRIITORILOR ceea ce face ca să ne simţim şi noi acasă după—vre-o 50 de ani. Ca la ori ce mutare se presupun şi aici ceva reguli propri ale acestui aşezământ care este
Biblioteca Judeţană. Ei bine, aceste noi modalităţi de lucru şi posesie ni le-a propus Domnul Ardelean Teodor, directorul Bibliotecii Judeţene, fost senator, actualmente consilier judeţan, doctorand, profesor de română, om de-o remarcabilă cultură literară dar şi politică. Domnia Sa şi-a coagulat “forţele” intelectuale în jurul Bibliotecii şi la ora actuală am putea spune că omul politic Tedy Ardelean este un câştigător în acest sens. Era normal ca şi adunările noastre ale EPIGRAMIŞTILOR SPINULUI din 14 februarie să înceapă tot de aici din varii motive. Primul şi cred cel mai important, în acest local, care are toate utilităţile şi care prin concepţie a fost construit astfel, dacă este sediul CENACLULUI SCRIITORILOR din Baia Mare, este absolut sigur că un alt Cenaclu Literar nu v-a fii în continuare oaspetele bodegilor, dacă avem acest spaţiu. Cu atât mai mult, toţi conducătorii urbei, sunt interesaţi ca mişcarea literară băimăreană să fie cuplată, firesc, în jurul Bibliotecii Judeţene. Apoi ca să se înţeleagă că este vorba de ceva vesel a fost rugat să citească un epigramist: Domnul Ioan Şiman. Dar, de cele mai multe ori, nu-i cum se plănuieşte, ci-i aşa cum se nimereşte. Aşa s-a şi întâmplat deoareace vulpoii care nu doreau să piardă asemenea publicitate care era normală pentru Şedinţa Comună a celor două Cenacluri Literare de astăzi (televiziunile locale şi toate ziarele judeţene) s-au înghesuit, şi-au pus pilele în funcţie, unii chiar n-au băut în acea zi, pentru aşi face publice alte scrieri intoxicate de vapori toxici de alcool. Ca un făcut, acei care s-au înghesuit la inaugurare, la masă, au uitat să mai vină la şedinţa Cenaclului de acum aşa că….
După desfăşurătorul Cenaclurilor Literare reunite ale municipiului nostru, a citit Victor Tecar şi s-a reprezentat cartea domnului Şiman :”În creuzetul timpului” carte de versuri şi
anecdote pe care a prezentat-o prof, Romulus Filip. Şiman a ocupat doar “un loc în faţă”. După citirea “avertizată” a lui Tecar, a reieşit că are mari carenţe în scris şi o înfatuare fără de margini, neagreate de vorbitori. Au fost şi dintre acei care l-au minimalizat pe M. Preda punându-l alături de Victor Tecar. Asupra lecturii citite de el ş-au spus opiniile şi acei care au văzut în materialele prezentate doar o adunătură de texte, care momentan nu spun nimic, cu toate că se doresc nişte oglinzi ale unor personaje insuficient personalizate, chiar dacă sânt continuarea vieţilor anumitor personaje din primul volum. Evident că m-am ascultat şi pe mine care mi-am propus o “oglindire” a personajelor lui Tecar (observaţi că se vorbeşte de personaje şi nu de acţiuni) şi printre altele sau în paralel, şi despre cartea lui Şiman, mai puţin, deoarece nu i-am văzut numai coperta. În acest caz am reiterat faptul că după zece cărţi Domnul Şiman nu are încă o cronică de carte.La care domnul Săluc a motivat că poate lumea care face cronici nu agrează poezia cu formă fixă. Şi dacă n-o agrează nu trebuie analizată. Aici mi-au plăcut replicile lui Şiman care a spus că au câştigat “versurile” poeziilor pentru cântecele lor nişte amploiaţi, deoarece “poeţii” de grija de-a scrie versuri albe, versuri fără rimă, versuri moderne, au pierdut acest segment literar, prin excelenţă poetic şi ca răspuns lui Săluc “că poezia cu formă fixă se citeşte mai puţin”, Şiman a răspuns sub formă de întrebare: “Cea cu versuri albe este mai citită?”. Asta a fost atmosfera de închidere a discuţiilor după care la o ţuică s-au repetat fazele în care CENACLUL tinde să fie partinic cu unele persoane şi indiferent cu altele, care se pare că sunt mai productive, mai prolifice, ca acei care se bucură de laude, ce de mai multe ori se dovedesc că atâta ţin cât ţine cenaclul. Mă grăbesc deoarece peste două zile mai avem o şedinţă.

Au vorbit frumos şi din suflet fiecare. Domnul ing. Micle i-a dedicat un poem pe felicitarea de aniversare de circa patru pagini, în care aduce elogii activităţii depuse de Domnul Bud care este un om pe care viaţa necazurile şi boala nu l-au învins şi astăzi ne bucurăm de prezenţa lui şi a muncii sale intelectuale şi culturale pe o arie şi de un volum înmpresionant. De fapt, cam toate articolele despre AURUL VERDE din publicaţiile Maramureşului el le-a scris, cînd după ce s-au făcut diferite publicaţii cu suplimente de lectură, reviste şi din capitală şi de aiurea au dorit să-i publice materialele pertinente pe acest sector dat şi epigramele, semnalele de alarmă sau note, informaţii asupra volumelor scoase de sub tipar şi dacă pe acestea le cunoaştem, în ultimul timp, Domnia sa lucrează şi este în curs de tipărire, o carte de referinţă despre personalităţile silvice ale Romîniei, carte în care vom vedea şi alte fiinţe preţuite de poporul nostru. În final, la un pahar de tărie, alune şi cozonac de casă, l-am felicitat fiecare şi de ce să n-o spun şi cu oarecare invidie cu gândul la piramida de realizări ridicată de Domnul ing. Bud care de la nivelul Domniei Sale este şi utilă, dar şi instructivă pentru ori cine iubeşte omul şi natura. Nu se putea să n-am şi eu invidia mea personală. Mă uitam la sărbătoritul nostru care, aşa cum spune şi cântecul, îşi sărbătorea primăverile, pe când eu, an de an îmi sărbătoresc…toamnele. Bogat şi deosebit de frumos a fost portretul făcut de Domnul Ion M. Mihai în ziarul local din 20 martie despre această aniversare a zilei de naştere a Domnului Bud, unde îi reconsideră toată viaţa şi activitatea dânsului, activitate întradevăr de invidiat. Un lucru specific domniei sale, este că ori cu ce fel de activitate cu care a avut tangenţă, a abordat-o cu deosebită atenţie şi seriozitate, ducând-o pe valenţe neîncercate de alţii. Aici se pot enumera toate realizările Domniei Sale: viaţa de familie, cariera, şi scrisul care noi îl vedem doar sub formă de cărţi, articole, eseuri, dar dânsul are multe proiecte făcute sau în care a îndrumat pe alţii, care sunt nişte cărămizi fantastice pentru acei care şi le-au dorit.N-am putut să-i urăm mai multe dacât ceea ce ne dorim fiecare: sănătate, succese şi nu ne-am supăra nici dacă am avea bani. Ca o veritabilă matroană doamna Găinariu ne-a oferit cunoştinţele domniei sale în organizare şi desfăşurarea unor asemenea momente, trecând prin ele şi cu ele într-o undă de melancolie specifică oamenilor care pot supraveţui şi prin propriile lor amintiri. LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE DOMNULE ING. BUD NISTOR îţi urează şi cu această epistolă cenaclul la a cărui înfiinţare ai contribuit. Aşa cum se întâmplă în momentele în care ne simţim bine, ne-am gândit şi la cei în suferinţă şi s-au mai vorbit de necazurile lui Şiman dar şi de lovitura dată de soartă colegului nostru BAICU CAPUL, artistul, pictorul, de fapt profesorul de sport din Baia Sprie, un alt valoros membru al cenaclului care a avut neşansa să i se amputeze un picior.
Am rămas înţeleşi ca pe 29 martie să ne mai vedem atunci precis că vom hotărî tot ce azi nu s-a putut, sau încă n-am avut elementele necesare pentru a putea rezolva ceva. Să nu uitaţi că şi Şiman are aniversarea tot în primăvară. Recitind articolul am văzut că numele Domnului Filip este doar pomenit. M-am gîndit cum de s-a întâmplat acest lucru? Rememorând întreaga adunare am constatat că dânsul puncta exact când trebuia şi ce trebuia, caz în care lucrurile par normale, intrinseci. Cam aşa a arătat “Şedinţa noastră” şi ne-am bucurat că nu ne-a deranjat nimeni “dezbaterile”, de la început până la sfârşit fiind doar acei care am intrat de la început
Prima epigramă a lui Rocneanu, publicată în EPIGRAMA din Septembrie-noiembrie 2005

În data de 21 februarie 2005, sala de conferinţe a Bibliotecii Judeţene “Petre Dulfu”, a fost neîncăpătoare datorită acestui eveniment. Domnul Teodor Ardelean, directorul biblioteci a făcut o prezentare atât a acestei specii literare: epigrama, cât şi a Clubului Epigramiştilor “Spinul” Baia Mare. După acest intermezzo au reluat în câteva cuvinte, această formă literară, domnii Ion M. Mihai şi Ioan Şiman responsabilul Clubului. Tot pe marginea acestui subiect au vorbit şi actorul Paul Antoniu, apoi redactorul. Şef. Al Graiului Maramureşului Augustin Cozmuţa, prof.
Univ. Ghenceanu şi alţii. În ordine alfabetică s-a dat cuvântul epigramiştilor, autori ai acestei cărţi, BUD NISTOR, BODNAR MIHAI, FÂRTE IOAN, GĂINARIU VIORICA, MEDAN GABRIELA, MICLE MIRCEA, IOAN M. MIHAI, (RADU SORIN) FILIP ROMULUS, TOMA G. ROCNEANU, ROMAN GHEORGHE ŞI ŞIMAN IOAN. Fiecare a citit din producţia proprie epigramistică. Spectacolul a durat o oră şi a fost o plăcută destindere a auditorilor, indiferent de statutul lor social sau de cultura fiecăruia. Cred că a fost primul şi cel mai bun spectacol realizat de epigamişti băimăreni dintotdeauna. Spectacolul ar fi putut să aibă loc pe ori ce scenă din ţară. Destinşi total, persoanele participante, au luat un vin sau ţuică şi o mică gustare în tovărăşia celor mai sus numiţi.