Unei infidele

Nu merită-această damă
Nicidecum o epigramă.
Am să-i scriu un epitaf
După ce s-o face praf.

Dragostea în tranziţie

El, acuma, are-un post mai mare.
Dragostea, la ea, e în schimbare
Şi-are-n actul ei ceva ce nu-i hilar,
Inima i-o caută în …buzunar.

Dragostea

Sentimentul nobil şi discret
Care are un adânc secret,
Se-n firipă şi-ntre oameni mari
Dacă plin e unul de dolari.

Transformare

Tare ca şi o cafea
Fost-a la viaţa sa,
Dar pierzându-şi celibatul
A ajuns ca surogatul.

Ea şi El

A fost o viaţă-a lui iubită,
Dar ocupat cu “turturele”
Rămas-a-uitată printre ele,
Precum o carte necitită.

Regret

A spus un “DA”! când a luat-o
Şi-ar fi mâncat-o din iubire,
Dar, după ani, ne dă o ştire:
Îi pare rău că n-a mâncat-o.

Gelosul

Temându-se, să nu o piardă,
A pus pe lângă ea o gardă
Femeia nu s-a supărat,
Din gardă-n gardă a umblat.

Liceanul corupător

-Cu “vino-ncoace”
Corupi boboace?
-Eu fac doar ce-i firesc,
Le cresc.

Tomnaticul

La tâmple e cam brumărel,
Din vârstă dacă vrea, puţin, a şterge,
După ce bea un păhărel,
La mândre, a uitat dece, dar merge.

Viitor sumbru

Să nu crezi tu fârtate
Că-n U.E. ne vom veseli,
La horincii când vom găsi
Un “STOP” şi-uşi ferecate.

Interdicţie la brici

Bărbieriţi şi raşi în cap,
De acest supliciu scap.
Cei din U.E-s omenoşi,
Noi vom fi cu toţi pletoşi.

Integrare

Nu-i nevoie nici de hopa
Să intrăm în E.UROPA.
Pe teren şi cum se scrie
Are-n centru-o ROMÂNIE.

Iarnă debranşantă

Nu putem s-o debranşăm
Nicidecum de la natură.
Tremurând o-ntâmpinăm
Şi mimăm c-avem căldură.

Virtuoasa

Şi-a păstrat a sa virtute
Pân’acum la senectute.
Întrebarea este grea:
Ce mai face-acum cu ea?!

Unei suspicioase

Pline-i de suspiciune
Soţul i-a promis recent:
Te voi ţine la curent…
De înaltă…tensiune.

Soluţie pentru iarnă

De frigul aspru nu-mi mai pasă .
Că o soluţie doar am:
Să las mereu deschis un geam,
Ca aer cald să-mi intre-n casă.

Pensionarul şi postul

Zi de zi, el, tot posteşte
Şi nicicând nu isprăveşte,
Ajungând, aşa deodată,
Umbra sa, dar micşorată.

Ajutorul pensionarilor

Nu mai sânt lăsaţi să moară
Şi-au primit, întâia oră,
Ajutor, modest, de Paşte,
Gura să nu o mai caşte.

Treptele şi vârsta

Să le urc, e tot mai greu,
Parcă se-nmulţesc mereu.
Prea mulţi ani or fi pe umăr?
Cred că nu mai ştiu să număr.

Guvernanţii

“N-o să mai aveţi nevoi”!
Au promis când i-am votat.
Să specifice-au uitat,
Că în “lumea de apoi”.