Istoria este hrana sufletului fiecărui popor. Trebuie să fii documentat, pentru a ţi cunoaşte neamurile, oamenii şi locurile în care te-ai născut, care să-ţi astâmpere curiozităţile nepotolite despre ce înseamnă să fii locuitor ale acestor sfinte meleaguri. Sunt şi unele lucruri şi mai apropiate cărora încă nu li s-au stabilit impactul şi importanţa istorică, ba la unele nici nu li se cunosc exact pornirile şi derularea lor în timp. Unele lucruri, despre foarte apropiata în timp revoluţie care de ce să ne ascundem după deget, are multe necunoscute pentru lumea avizată d-apoi pentru un neavizat, un fapt care ar putea fi considerat ca o fază incipientă, un lucru care vine să demonstreze că de fapt nimeni, niciodată, nu s-a înţeles cu totalitariştii, şi nici cu “geniile” în veac..
N-am avut o preocupare specială pentru acest eveniment, dar o să relatez această ciudată întâmplare aşa cum s-a decurs în 1968, când mă aflam cu ceva treburi prin Bucureşti.
După ce ai citit:”Proştii” de Liviu Rebreanu, şi ţi-se iveşte şi ţie, provincialul, un drum “spre Bucureşti”, cauţi să ştergi cât mai repede “aţele” care nu te-ar fi lăsat să te comporţi, dacă nu ca un adevărat bucureştean, măcar să nu fi observat de la distanţe kilometrice că eşti din provincie. Aici putem trece peste capitolul “scuipatului de şmecher”, care se mai practică şi acum între unii “băştinaşi” şi rătăciţii prin mahalaua “lor”. La şapte şi un minut, trenul opreşte în Gara de Nord. Cei care s-au grăbit şi aveau pantofii pingeliţi cu talpă acum sunt în şezut sau pe spate după ce au luat contact cu pavelele lustruite cu care este dotat peronul. Apoi urmează faza a doua. Nu poţi să înaintezi deoarece dinspre peron se revarsă un val de oameni care ţi-se aruncă pe bagajele tale. Nu poţi să ştii care-s hamalii care poate că îţi vor înapoia bagajele tale, în schimbul unei sume de bani, ori sunt “ceilalţi” ce ţi-le va lua pentru totdeauna. Era să rămân fără mâner la geamantan. Un puştan s-a agăţat atât de bine de el că eu rotindu-mă să-mi salvez bagajul mânerul geamantanului aproape a clacat. Împreună cu alţii oameni, cu care am călătorit în acel tren, am reuşit să ajungem la ieşirea gării. Mare greşeală. Aici taximetriştii care te filează, dacă nu-i observi, “ţi-au luat picioarele”, în cel mai fericit caz doar bagajul. Cu timpul, observi şi tu că de fapt “firobuzele” şi tramvaiele, chiar autobuzul 82, te iau doar din părţile laterale ale gării. Vezi o tablă mare pe care scrie METROU. Provincialul nu vine în Bucureşti să călătorească sub pământ.