Deci este moral, şi omenos să nu-i furăm din timpul vieţii nimănui, cu deosebire a celui pe care tu-l preţuieşti, şi-l consideri prieten. Astea sunt convingerile mele ! Poate greşesc, dar prietenie nu înseamnă a intra cu buldozerul în sufletul altuia!
– Aici trebuie să-ţi spun că ai dreptate şi n-ar fi rău ca şi alţii să gândească aşa, dar fă-mi plăcerea şi spunem unde să te plimb şi pe tine măcar odată?
– Unde să mă duci dacă eu sunt acasă şi nu trebuie să merg niciunde, întrucât momentan n-am nici-o treabă în alt loc care să reclame irosirea timpului tău..
– Te rog gândeşte-te, sau mai bine, hai să ne plimbăm puţin. Văzând insistenţa, dar mai ales dorinţa expresă de-a mă vedea lângă el în maşină, am acceptat o scurtă plimbare pe înserat. A pornit .şi lucru necunoscut de mulţi, în primii ani când am funcţionat în învăţământ, am avut “sarcina” de-a realiza barajul colector de apă de la Apa Sărată, baraj folosit de Scipomar pentru stropirea pomilor la vremuri secetoase. Eu nu l-am văzut niciodată de atunci de când l-am construit, şi nici cum arată plin. Acolo l-am rugat pe Vasile să mă ducă. Şi m-a dus, dar barajul era păzit de gorile şi degeaba i-am spus cine suntem şi ce căutăm pe acolo, că doream doar să privim puţin acel baraj, puţin a lipsit să nu ne cârpocească. Aşa că dintr-o plimbare oferită din tot sufletul şi cu bune intenţii, ne-am ales ceva care semăna c-o “fugă sănătoasă”.
Sunt prea puţini bărbaţii care sunt dispuşi să recunoască, că odată cu vârsta virilitatea scade. Pentru Vasile fenomenul era şi mai şocant deoarece nu de puţine ori “întoarcerile în durere” ale fostului Pop II, erau momentele de umilinţă ale vieţii sale, care acuma se grăbea să i-o mai propună şi pe asta. El care nu s-a apropiat de mult de-o femeie, cu atâtea feluri de solicitări, cu atâtea valuri în viaţa sa, a constatat că începe să le caute. Poate în faţa lor, simţea nevoia a se grozăvi, în postura de şofer cu maşină particulară. Poate simţea nevoia să le facă o atmosferă plăcută celor pe care le plimba, ocazie în care “se mai şi da mare”. Unele dintre femeile distrate de el, în plimbările cu maşina, să-i fi căzut probabil mai apropiate decât o efemeră pasageră pe un traseu. Poate că aceste cunoştinţe să fi fost doar “fulgere”în viaţa fostului văduv, şi de durata…unui fulger, femei necunoscute, luate de pe drumuri, în cursele făcute pretutindeni, cu maşina prin ţară. Destul că, ca ori ce mascul, intenţiona să devină cineva şi ca bărbat, nu numai ca posesor de maşină. Prostia, mai puţin cred că ar fi avut efect la el, dar poate setea de-a brava, aceiaşi bravare care stăpâneşte un om ce vizitează o localitate nouă unde n-a mai fost şi nu-l cunoaşte nimeni, loc unde ne putem, şi unii chiar îşi schimbă comportamentul considerând că dacă nu-l cunoaşte nimeni “îşi poate face de cap”. Ori poate fudulia să-l fi împins să pună gura şi pe vin. Apoi să fi venit teribilismul laudelor…apoi”a sărit pentru prima dată suta de km la oră”…apoi mâna l-a trădat…şi de aici nu mai este nici un… apoi… şi nici un Pop II.