Numai că acum trebuia să scoată din mină şi mai mult aur, ca să-i ajungă şi pentru potcoave. O vreme s-a putut, dar cum şi peste el trecea timpul, nu mai putea muncii atât, aşa că dracul, dacă nu şi-a primit aurul sperat, l-a prins pe Beneş şi pe soţia lui, i-a legat şi i-a pus să-i scoată aurul de a cărui preţ, se pare că nu s-au plătit niciodată, rămânând datori pururea. Se spune că într-un fund de mină, pe Beneş, în anumite zile, se vede o luminiţă care pâlpâie. Acolo, legat unul de altul, Beneş cu soţia lui mai lucrează şi acum, ca să-i plătească datoria Dracului. O fi fost ceva din această poveste dacă există şi Muntele Beneş iar cei doi fraţi, Beneş şi Niculae sunt pomeniţi şi în istoria românilor de pe aceste meleaguri.
Gilian dacă a văzut că cei doi fraţi nu se înţeleg nici cum, la împărţirea averilor, a hotărât să nu participe la lupte fratricide şi a trimis veste oamenilor lui că; “deoarece pleacă în Moldova, chemat fiind de treburi, acei care doresc să-l însoţească să fie de Rusalii la borcutul lui Doani.” Imediat ce au plecat din Rodna, Gilian cu oştenii lui, Ladislau Kun, Voievodul Ardealului, profitând de neînţelegerile dintre cei doi fraţi şi ocupă Rodna luându-le şi averile încă neîmpărţite ale celor doi fraţi. Numai că Regelui nu i-a convenit să-şi treacă Kun averile lui în proprietatea sa, iar o epistolă certifică restituirea averilor de către Kun, Coroanei . În Moldova Gilian a găsit altfel de probleme, de alte feluri. După ce Kun, Voievodul Ardealului care a subtilizat averile fraţilor din Rodna, aici un alt nobil de vază, unul Andrei “a pus mâna” pe averea lui Bogdan Voievod care dându-şi seama că nu mai poate ţine piept Coroanei ungare singur, trece dincolo unde pune bazele statului Moldova şi devine primul Domn al acestuia. Participând la o luptă sau alta, Gilian cu oamenii săi, au gândit că nu-i bine să se expună atât de oarece luptele fratricide, senioriale şi de toate felurile erau aproape continuu şi ei rămâneau din ce în ce mai puţini. Doi stăpâni, cu mari turme de oi, l-au rugat pe Gilian, ca el, cu oamenii săi, să le asigure paza lor şi a oilor până vor ajunge cu ele în Polonia. Bacii erau supăraţi că indiferent cine face războaiele, toţi mănâncă şi toţi le mănâncă oile lor. Indiferent dacă aceia sunt duşmani sau prieteni, turmele li-se împuţinează văzând cu ochii. Şi în ultimul timp, din luptele care ei le fac, întotdeauna ciobanii ies în pagubă. Din trei mii de oi mai aveau cinci sute. Însoţindu-i pe ciobani şi apărându-i pe ei şi turmele lor, au ajuns să fie primii colonişti valahi, români în Valea Sanului unde întemeiază sate de valahi care apoi se găsesc şi în Hodle Pole unde aveau ca reprezentant oficial un cnez, la Curtea Prinţului de Holicz, loc unde se pierde urma românilor din Budacu Bistriţei şi a cnezului Gilian. Din aceste colonizări ale valahilor îşi are obârşia şi actualul Papă, Paul al II-lea, fiind considerat ca Omul Terei. Papa purta numele de Karol Wojtyla înainte de a primi această mare funcţie ecleziastică.