Era atât de hotărât în această acţiune, încât, ca să-i determine pe aceştia să-l ajute, Comitele în prima fază, va motiva că doreşte să facă pace şi linişte în preajma bogăţiilor Coroanei care, altfel, devin nesigure. Dacă nu ar fi fost răzbunător în comportamentul său, comitele, când a atacat Budacu, putea cu trupele ce le avea la dispoziţie să ia Budacu. Dar cum prostia nu-i prostie dacă nu-i şi fudulă, a reuşit doar să s-e facă de râs. Cu toate acestea, Gilian ştia că Pavel, dacă nu-l vor ajuta soldaţii, era capabil să fure aurul Coroanei pentru a demonstra nesiguranţa ce domneşte aici. Şi pentru a se răzbuna pe Gilian, şi a-şi spăla ruşinea trăită, dar mai ales a “lua” Budacu, era capabil de ori ce mârşăvie. Gilian ştiind toate acestea, şi altele, pentru evitarea transformării Budacului într-o baie de sânge, intenţie concepută de Pavel de a subjuga satul, s-a hotărât, împreună cu o parte dintre flăcăii de nădejde ai satului, să părăsească Budacu. Au mai pornit alături de ei şi rudeniile, dar şi o parte dintre ţăranii răsculaţi şi apoi transformaţi în ostaşi învingători împotriva lui Pavel. Într-o dimineaţă, înainte de-a ajunge cătanele regale în Bistriţa, au părăsit Budacu până vor sosi vremuri mai bune. Cu oamenii care au vrut, al urma, s-a îndreptat spre Rodna, unde o parte dintre ei s-au băgat la lucrul în mină, alţii s-au înrolat de pază la garnizoană, ceilalţi s-au făcut oieri. Gilian a sperat că aici îşi va găsi liniştea pierdută din Budacu. Poate aşa ar fi fost dacă cei doi fraţi bogaţi din Rodna, Comitele Nicolae şi fratele său Beneş Benedict, nu ar fi fost în plin proces de războire pentru împărţirea averilor moştenite. Cert este că Gilian îi cunoştea demult, şi s-ar fi putut ca ei să fi profitat de acest lucru şi l-au ademenit aici pentru a se alătura unuia, în lupta împotriva celuilalt frate, pentru a dobândi în luptă şi a avea câştig la acea mare avere. Gilian a făcut eforturi disperate să-i împace, dar toate au fost zadarnice.. “Bogăţia este mai presus decât prietenia” îi spunea adesea Comitele Nicolae. Şi cum Gilian nu dorea să fie “cavalerul dreptăţii” între cei doi fraţi, şi-a dat seama că periplul său prin lume încă nu se încheiase. Supărarea lui creştea pe măsură ce-şi da seama de inutilitatea gestului făcut prin mutarea acelei mari mase de oameni din Budacu la Rodna.
Există în Rodna un munte cu numele de Beneş, munte care are şi-o legendă. Probabil că bogăţia unuia dintre cei doi fraţi să fi fost aşa de mare că şi muntele-i intra în posesiune. Se spune că într-o seară, pe-o cărăruie, un om sărman cum poate să fi fost pe atunci Beneş, pescar de fel, este oprit de dracul şi momit:
– Omule de ce te tot munceşti să prinzi peştii care nu există? Hai la mine de slugă şi-ţi dau pentru aceasta un sac de aur.
– Dacă ai atâta aur, la ce-ţi mai trebuie slugi care să-ţi lucreze ? Tu poţi avea ori ce.
– Bine zici, dar ar mai trebui. De unde tot iei şi nu mai pui înapoi, se termină.
– Şi ce ar trebui să fac eu pentru sacul acela cu aur?