Poate că m-au invadat amintirile cum mânca Teofil ceapa, acum la intrarea în cel de-al treilea schimb la telefon, când stomacul îşi cerea şi el drepturile fireşti. Serviciu la telefon sau paza dublă cum i se mai spunea, era o obligaţie a fiecărei instituţii care avea telefon şi era obligatoriu de executat deoarece se presupunea că: “imperialiştii vor lovi în lagărul comunist” în timpul cât dormim ( aţi uitat chestia cu asasinare lui Lenin. Teofil nu era prost, lucrurile se repetă după zeci de ani) şi chiar în timpul sărbătorilor noastre. Care sărbători oameni buni? Ale cui erau aceste sărbători dacă „clasa muncitoare era la post, continuu”. După câte vedeţi „duşmanul nu doarme”. In vremea când se derulau lucrurile acestea, eram angajatul unei şcoli. Elevii erau plecaţi în vacanţă de iarnă, din 28 Decembrie. Încălzirea se întrerupea odată cu plecarea elevilor şi căldura devenea un vis pentru acei care mai trebuiau “să mişte” prin clădirea şcolii. Îmi era foame, dar frigul se înstăpânea în mine. Mie-mi era frig în palton, cum îi era oare peştişorului din acvariul din sala profesorală? De fapt după cât de puţină mişcare făcea credeam că era mort. Mi-am adus aminte că exista la cabinetul de biologie un termoplonjor. Era. L-am aflat şi l-am pus în acvariu.
Pasând aducerile aminte, rememoram o întâmplare din iarna anului ’61 când ne-au promis “domnii” de atunci, că ne dau ziuă liberă de Crăciun… Nu ştiu cum s-a „negociat”, dar în loc de un schimb, a trebuit să facem două. Le-am făcut şi pe acelea; cu acea ocazie realizându-se nişte depăşiri deosebit de frumoase, depăşiri după care multe persoane au fost premiate dar de primele acelea au beneficiat doar acei care nu munceau propriu zis. Acestea “traduceri” tineretul le considera meschinării. În 1957 „fraţii de la răsărit” ne-au permis prima oră să cântăm „Hora Unirii” şi acum, poate ne vor lăsa să ne colindăm şi fetele. În ziua de 22 decembrie am avut şedinţă de partid extraordinară. Concluzia: „Situaţia internaţională-i tulbure, trebuie să fim în corpore la datorie.” De aceea n-a fost o surpriză “faza” cu „situaţia internaţională”. Se pare că şi acum situaţia internaţională este tulbure de aceia trebuie să-mi fac sărbătorile de Crăciun păzind un telefon. Nu se mai fac schimburi în plus, nu se fac nici sărbători. Îndobitocirea-i aproape.
Parcă peştişorul a început să mişte. Îi mai pun nişte pureci de baltă, uscaţi. Se dă la ei. E bine. Peştişorul se simţea bine când telefonul de verificare sună. Dimineaţa m-au găsit cu preşul din faţa uşii directorului pe spate şi-mi încălzeam mâinile pe acvariul peştişorului.