Atunci am priceput termenul atât de utilizat “mi-ai robit inima”. Într adevăr simţeam deja că-s robul ei, şi cu toate acestea, nu aveam nici-o remuşcare şi culmea, nici nu doream să mă “dezrobesc”. Cum ne doream nespus unul pe altul, trebuia să ne adăpostim de gurile rele, deci m-a poftit acasă şi după ce ne-am alinat dorul, i-am spus care-mi sunt visele şi gândurile vieţii mele, cum văd eu viitorul meu şi al ei. Rodica a plâns, dar să nu-ţi imaginezi că pentru despărţirea noastră. A plâns deoarece şi-a dat seama că părinţii ei care au căsătorit-o de tânără cu un soţ mai în vârstă, n-au făcut altceva decât i-au blocat visele tinereţii şi tinereţea vieţii. Ce i-a mai rămas în astă lume, doar să aştepte ca viaţa ei să se scurgă aşa cum alţii au decis pentru ea. M-am simţit ciudat, mi-a părut rău de viaţa ei, de viaţa pe care o va derula-o, ce se pare că nu-i va oferi mai multe şanse ca până acuma. Dar parcă tocmai spusele Rodicăi m-au trezit de-a binelea, şi dacă până acum eram convins că aşi fi luat-o de nevastă, să-mi fie alături întotdeauna, acum prin spusele ei mi-am dat seama că nu aceasta este viaţa noastră, nu aşa trebuie tratat viitorul şi n-avem dreptul, ca dintr-o întreagă viaţă, noi să ne mulţumim cu fărâmituri. Este bine să ne împlinim sorţii să devenim ceea ce putem fi nu ceea ce alţii ne rezervă, să ne resemnăm , să ne mulţumim cu puţin. Ne-am despărţit cu cugetele limpezi când Rodica a zis: “Larioane, de câte ori vei trece prin Baie să mă cauţi”. Aşa am şi făcut, toată viaţa, aşa fac şi acuma.
– Iar revin la întrebarea de mai înainte. D-apoi tu erai însurat domnule?
– De fapt, de însurat, m-am însurat târziu şi cum soţia era frigidă, nu numai că nu am avut probleme de acestea cu ea, dar era încântată când eu n-o solicitam deloc. Aşa că în această privinţă ea m-a ajutat, nu m-a frânat. Apoi nevastă-mea s-a îmbolnăvit, şi cu tristeţe-s spun, nici nu au mai revenit asemenea probleme între noi doi.
– Şi tu toată viaţa ai pendulat între nevastă şi…celelalte, adică cu aceste fiinţe care s-au perindat pe aici adineaori ?
– Da, aşa este. Aşa s-au petrecut lucrurile. Sorin s-a ridicat de la masă, cu toate că n-a primit răspunsurile aşteptate de câteva zile, se duse înspre casă. Omul pe care el îl considera familistul onest şi convins, ei bine, el, acest om devotat familiei a trăit şi trăia o viaţă dublă…