Cu o grabă obişnuită numai în asemenea situaţii ne-am despărţit, uitând s-o întreb ce a discutat cu soţul. Eu oarecum bulversat de modul cum au decurs treburile, dar bucuros nevoie mare de bucuria ce i-am putut-o face ei, cunoscându-se că “lacătul” unei femei, nu se deschide aproape niciodată, la prima întâlnire cu un bărbat. După ceva timp ne-am reîntâlnit şi mi-a spus să o caut seara după şase. Aşa am şi făcut. Şi când ne-am întâlnit, am aflat că soţul îi pleacă la serviciu pe noapte. Rodica mi-a dăruit o noapte de dragoste nebună. În acea săptămână, seară de seară ne destrăbălam. Cred că a fost nebunia vieţii mele. Ciudat, dar cam în acele momente, când ajungeam la faza în care Rodica îmi spuse să mă grăbesc, chestia aia cu sirena, pentru mine şirul plăcerii se rupea şi din nou se prelungea mai mult decât poate ar fi fost necesar fiecărui act sexual. Poate că mi-se întâmpla acest lucru şi datorită faptului că eu sunt o fire mai îngăduită puţin, poate din alte cauze, cert era că Rodica de fiecare dată era mulţumită şi fericită. Chestia asta, cu prelungirea actului sexual, mi-a rămas toată viaţa ca un tic, dar care era foarte apreciat, de orice femeie cu care m-am iubit.
– Stai puţin Larioane. Eu te ştiam însurat. În cele ce-mi povesteşti acuma, bănuiesc că nu vorbeşti despre soţia ta?
– După ce am terminat liceul, pentru mine era clar că trebuia să merg mai departe la şcoală. De fapt scopul liceului era permisivitatea la studiile superioare. Aşa că nebunia şi plăcerile cu Rodica trebuiau să se sfârşească. Oare de ce-i dat omului ca tot ce-i plăcere, să ţină aşa de puţin?. Ca să văd dacă-s în stare să rup legătura cu Rodica, mi-am propus ca o lună să n-o mai văd, timp în care mă pregăteam asiduu pentru examenul de admitere. A fost poate cea mai grea perioadă de timp din viaţa mea. Niciodată plăcerile oferite de Rodica, n-au putut fi comparate cu alte plăceri Ne asemănam în multe privinţe. Amândoi aveam cam aceleaşi stânjeniri şi sfiiciuni, în această societate de orăşeni şi împreunările noastre nu numai că ne înălţau în plăceri, dar parcă scufundam şi necazurile în ele revitalizându-ne unul pe altul. N-are rost să-ţi mai povestesc cât de groaznică a fost pentru mine despărţirea de ea, cert este că după o lună, parcă deodată ne-am hotărât să ne reîncărcăm bateriile, şi parcă ne-am înţeles să ne întâlnim în târg. Când am văzut-o, mi-a tremurat sufletul în mine. Ce lanţuri, ce puteri au reuşit să mă ţină departe de ea o lună, nu pot să-mi dau seama. Cert este că orice mi-ar fi zis atunci, orice pretenţie ar fi emis, eram decis pe loc să i-o satisfac chiar dacă aceasta s-ar fi referit la încătuşarea burlacului din mine. Vezi eu mă gândeam că dacă-mi spune Rodica să mă însor cu ea, aş fi acceptat pe loc, cu toate că ea era măritată, deja.