În această afacere, el ne propune satisfacţii trupeşti, psihice cu care ne “cumpără” încetul cu încetul, iar noi profităm şi ne bucurăm de ele dacă considerăm că am reuşit această apropiere pentru ce urmează să devenim în veci. Fiecăruia dintre noi i-a plăcut să mai facă o repetiţie la fel cum era fostul copil din el pe vremuri, dar se pare că de acolo de unde am venit nu ne-am putut dezbăra sau pune în cui toate problemele pe care ne-am dorit să le uităm, de aceea am mai bătut şi aici câte un cui, rogu-te să ne punem pălăria. În fuga de noi, am reuşit doar să fugim de prezenţa celorlalţi şi gândurile noastre”particulare” au revenit dureros de apăsătoare. Domnul Bud, om care a deţinut funcţii la care unii nici nu puteau visa, era foarte necăjit văzând că boala nu-l mai lasă măcar o zi să fie cel ce era cu numai zece ani mai în urmă. I-a fost ruşine că unul dintre noi a observat că-i tremură mâna. E adevărat că şi-a dorit mult confruntarea cu Mihai pe marginea ultimilor epigrame dar nu ar fi dorit să le prezinte atunci, pentru a trece subiectul de la el ca persoană, la el ca şi creator, unde se vede că acum este mai bun. La epigramele acestea, ce-i dureros, că acel cuvânt care poate ţie ţi-a sugerat epigrama, se dovedeşte de cele mai multe ori că trebuie să renunţi la el. Acel cuvânt de care nu-ţi dai seama de ce ţii la el şi te cramponezi împotriva tuturor acelor care-ţi indică alte variante, şi parcă cu cât eşti îndemnat mai tare să renunţi la el, cu atât eşti mai hotărât să-l păstrezi. Or cum astăzi a mers mai bine pentru epigramele prezentate, poate că şi ajutorul primit s-a mulat bine. Apoi parcă pentru a şterge observaţia confratelui că-i tremură mâna, Domnul Bud, s-a apucat să se îndeletnicească cu realizarea unor munci pregătitoare festinului. Abia atunci, posibil să fi avut o stare mai permisivă a durerilor, s-a simţit aşa cum ni-l doream toţi; mai bine. Cel mai meticulos şi doritor de-a profita de excesul de odihnă a tuturor a fost Şiman. Era agitat şi se pare că în ultimul timp puterea lui de concentrare-i mai scăzută ca de obicei. Poate că-i este teamă ca dragostea ce i-o pretinde nepoata, să nu-l facă mai puţin productiv şi noi care-l cunoaştem, să-l considerăm mai ineficient, ori Doamne feri, că-i scade capacitatea de creaţie. N-a observat că de fapt ceea ce-i “mestecau” ceilalţi era spre bine. Preocupat de gândurile expuse adineaori, efectiv nu înţelegea ce i se spunea şi-l iritau toate vorbele care nu erau aprobative. Noroc cu persoana aceasta, cu inginerul Mihai, o perlă de om în asemenea clinciuri, care a reuşit să-l scoată din starea aceea, permiţându-i efectiv să mănânce. Dacă nu reuşea Mihai, persoană faţă de care dânsul are o deosebită consideraţie şi consimte la observaţiile pertinente făcute, din convingerea imparţialităţii pe care domnia sa, domnul Mihai, o respectă întotdeauna. Corectelor observaţii făcute, de această persoană care nu este orgolioasă în raporturile cu confraţii şi de regulă face observaţiile care se pretează, chiar dacă doare. Pe Domnul Mihai, cum v-am mai spus, participanţii la trafic l-au decepţionat, dar această stare s-a cuplat la alta mai neplăcută. A scris o carte, frumoasă carte, de critică şi analiză literară, prima de acest fel din Maramureş, dar este adevărat că şi domnul Glodeanu a scris una, dar domnia sa în acea carte s-a ocupat doar de scriitori consacraţi şi nu s-a apropiat măcar de cei în viaţă, doar tangenţial, aşa cum cred că face fiecare critic profesionist, deci am folosit şi acest cuvânt, deoarece trăitorii mai pot face lucrări noi, uneori adevărate surprize.
Sunday, April 05th, 2009 | Scriitor: carti online
Category: suflete-n deriva
Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0.
Both comments and pings are currently closed.