NIMENI NU ARE DREPTUL

SĂ CUNOASCĂ ADEVĂRUL;

DACĂ N-A FĂCUT NIMIC

PENTRU ACESTA !

Renumitul bar băimărean OJT, de această dată îl avea printre consumatori şi pe Sorin, care cu o mapă, cu oarece hârtii, aştepta un prieten ce întârzia. Coincidenţă repetabilă nu de puţine ori şi în viaţă. Aştepţi un prieten şi apare un altul, de regulă cel pe care n-ai dori să-l vezi sau cel căruia îi datorezi bani ori îţi este … mai puţin prieten. La această întâlnire nu era vorba despre aşa ceva, doar că tipul ce a intrat acum în local era una dintre persoanele, am putea zice, unul dintre colegii condeieri care n-au putut participa la ultima lansare de carte a lui Sorin. Poate că alte evenimente să-l fi reţinut, ori poate că autorul cărţii n-a dat dovadă de inspiraţie când şi-a trecut pe coperta a IV-a anterioarele apariţii, arătând ca orice banal inventar, posibil ca acesta să fi fost motivul care a stârnit oarecare repulsie unor persoane, această etalare a volumelor publicate. Pe prietenul nou intrat, este posibil să-l fii iritat neobrăzarea aceasta, că despre invidie aici nu poate fi vorba, în nici un fel. Era şi aceasta doar o presupunere ca ori care oricare alta, numai că uneori nimic nu poate motiva lipsa prezenţei tale la sărbătoarea unui confrate, unde toată lumea consideră că există o oarecare “solidaritate” de breaslă. Şi cum deja bănuiţi din enumerările de mai sus, aceste supoziţii elimină ori ce bănuieli, deoarece toate faptele şi întâmplările despre care scria Sorin, nu mulţi s-au “înghesuit” să le abordeze, deoarece presupun unele incompatibilităţi. Este imposibil, să scrie cineva, despre ce-i minerul şi mineritul, ce înseamnă viaţa şi munca lor, dacă nu o cunoşti în detaliu. Să încerci să le intuieşti gândurile şi modul lor de-a acţiona, când tu nu le cunoşti viaţa intimă, înseamnă că fabulezi şi asta probabil că nu mai poate fi o carte existenţialistă în care minerii să se recunoască..