Saturday, April 04th, 2009 | Scriitor:

Cum atunci se dădea admitere la o şcoală, s-a înscris şi el. A reuşit. S-a şi însurat cu “ochii lui”. Apoi a terminat şi şcoala.
În stresul psihologic de la învăţământul ideologic, de la televizor, cu ocazia zilei de naştere a “bunului”, care se sărbătorea zilnic, timp de 365 de zile dintr-un an, minciunile convenţionale şi frazele stereotipe, obligatoriu de repetat şi auzite zilnic, se putea muri… Dar fiul tebecistului nu a murit, el a făcut “numai” infarct…
După el au urmat sechelele psihologice ale unui fost bărbat, care cândva putea ridica şi 400 de kilograme şi acum nu putea să-şi poarte nici traista cu mâncare la serviciu… Istoria se repetă…
A venit şi revoluţia, cu acea “defilare” din faţa camerelor de luat vederi… toată lumea dădea sfaturi şi toată lumea cerea… Se făceau greve… demonstraţii… era violenţă… Cu toţii doreau ceva… Toţi aveau ceva de reclamat !…
Fiul tebecistului, uitându-se la televizor, se gândea cam ce ar vrea el să ceară dacă prin absurd ar fi fost întrebat de cineva ?… Ar fi ajuns şi el la televizor.
Viaţa lui s-a ruinat, treaptă cu treaptă… LUI… i-ar trebui o altă VIAŢĂ… Dar acest lucru nu ar fi dispus să-l primească… I-a fost destul o singură viaţă… o viaţă de câine… o viaţă de minciuni !… Rămâneţi cu ea… rămâneţi cu totul. Voi nu aţi înţeles viaţa oamenilor… EL a înţeles-o şi e convins de asta.
Viaţa este dragostea pentru oameni, pentru copiii abandonaţi în şcolile noastre, pentru soţiile şi copiii noştri, pentru cei ce ne înconjoară…
Nici o fericire nu există fără dragoste… şi asta mulţi n-o apucă, mulţi n-o “poartă”. Iubiţi ceea ce aveţi !… Preţuiţi ceea ce aveţi !… Este tot atât de valoros ca şi ce au alţii!… Să aveţi “ochi” pentru asta, nu pentru altceva!…
Îngrijiţi-vă puritatea, puritatea sufletească!… comoara inestimabilă a fiecăruia!… Altceva ?…

***

– Poftim Sandule ! Ce spui ?
– Da, e bună. Mulţumesc ! Mă duc să mă culc. E cam mult !
– Noapte bună !
– Noapte bună ! Şi plecă la culcare.
Pe Sandu, ultima chestie l-a intrigat. Se vedea treaba că el, pentru maică-sa, tot un copil a rămas. În ultimul an, parcă “viaţa îl ţinea în şuturi”. Şi interesant era că numai lucruri rele îi ieşeau în faţă.

Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.