Poate teama.!… poate dragostea ?… poate numai dragostea !… poate numai dragostea lui…de-a da rost fiecărei etape din viaţă… l-au ambiţionat şi a ieşit primul din plutonul lui, cu toate că alţii erau favoriţii care ar fi putut ocupa acest loc cu mult mai puţină muncă…
Despre instrucţie ?… este de amintit doar atât că printre ofiţerii cu care s-a instruit şi perfecţionat, atât la condiţia fizică, cât şi la desluşirea artei militare, se afla şi viitorul campion “pentru opt ani” al României. De fapt primul campion al României la culturism… Îi zbârnâie şi acum în urechi, comenzile tânărului locotenent… Atunci când erau îmbrăcaţi cu întregul echipament, la temperaturi uneori de sub -20C, le dădea comanda: ”Direcţia Crucea lui Mihai…pas alergător… marş!!” La crucea ”Zeului Românilor“…marş! La unitate… marş!… şi uite aşa, toată ziua, trecea o zi…
Nu a fost uşor, dar nici atât de greu, şi totul ar fi fost bine dacă nu l-ar fi ”uscat” dorul după EA Orice a făcut… orice i s-a promis… unsprezece luni, nu a văzut-o…
Şcoala de gradaţi a nimerit s-o facă într-o unitate militară unde comandantul avea cel mai mic grad posibil pentru a ocupa această funcţie. În acest caz, pentru a se menţine pe funcţie, Unitatea trebuia să aibă baremurile “trecute” cel puţin pentru calificativul de “bine”. Aceasta presupunea ca soldaţii care trebuiau mâine să se lase la vatră, azi să mai facă încă înviorare şi neapărat sectoarele şi plantoanele, deci…
Pentru că un soldat a spus o glumă (într-un grup mai mare), întreaga unitate a fost pedepsită cu un marş de 18 km, cu echipament de război. Pentru a verifica şi măştile pe figură, de la Pod Albiţa, s-a folosit şi acest “stimulent”, iar din postul de grăniceri, maiorul care-a condus această “campanie de pedepsire”, a raportat:
– Unitatea a ajuns pe amplasamentul ordonat, cu efectivul complet, dintre care cinci răniţi! Celor cinci li se umpluseră măştile cu sânge… au rămas la infirmeria grănicerilor, ceilalţi… s-au “grăbit” să prindă masa de seară… deci încă 18 km…
Cu toate acestea, fiul tebecistului, a fostului miner a avut şi câteva satisfacţii “în viaţa lui militară”. A fost făcut sergent, primul în batalion, cu toate că era în compania a V-a. În perioada de “exploatare a gradaţilor” spre sfârşitul stadiului, a fost scutit de corvezi de către comandantul de batalion. Atât, după mai bine de 18 luni de armata făcută “conform regulamentelor” lor.
La întoarcerea din armată, unii oameni din secţia de cianuraţie se mai schimbaseră. O parte din mizerie a fost strânsă şi acum parcă era mai curat. Din nou s-a văzut nedorit… şi, oricât lucra, munca lui nu făcea bucurie nimănui.