Aducând locul I de la Rovinari, am deschis o tradiţie aici la Baia Mare.
Nu ştiţi ce primire ni s-a făcut! Dar cine nu era de faţă?! A fost o primire grozavă. Când ai drapelul cu locul I pe ţară, ai de toate.
A venit şi Maia, Dorel nu scrisese încă la nimeni şi nimeni nu ştia ce gânduri are.

***

Ei, dar toate astea au trecut. Primul drapel de frunte al Vârţului l-am pus la locul de onoare al şcolii. Iar elevii “de aia sunt elevi să înveţe”, aşa că am început clasa a XII-a.
De venit nu ne-a venit nici un elev nou, dar banca mea era semi ocupată. Abia atunci când îţi lipseşte, îţi dai seama cum e să nu ai un prieten. Şi asta mai ales în clasa a XII-a şi după un Ş.N.T. Eu învăţasem să descifrez cu regret acest lucru.
Trecuse o săptămână de şcoală. Apare elevul de serviciu cu o circulară, numai pentru clasa a XII-a F.
– Fiţi atenţi !
– Dă-i drumul !
– Tăiaţi sonorul !!
– Tăceţi măi că nu se aude !
– Lăsaţi-l să spună ce are de spus !
– În baza Ordinului M.E.I. nr. 101003/ … se aprobă cererea elevului Mogoş Dorel de a continua şcoala la cursurile de zi, fiind ultimul an de liceu, urmând ca îndeplinirea contractului lui de muncă să se efectueze după terminarea şcolii.
– Ura, ura ! Vine Dorel !
Oare numai pe mine m-am auzit ? Nu cred că numai pe mine, i-am auzit mai ales pe Maia şi pe ceilalţi …
Şi acum la revedere, pe treptele vieţii !

* * *

– Cam asta era povestea ce mi-a relatat-o un coleg ceva mai mare ca tine, într-un moment când încercam să stabilesc un diagnostic ceva mai complex, prin metode psihice care, după cum aud, au început să le folosească frecvent şi poliţiştii în aflarea adevărului. Şi dacă dânşii-l folosesc, de ce nu l-am folosi şi noi fiind în branşă. Dacă consideri că azi ţi-aş mai putea ocupa din timp, ţi-aş mai relata şi alte întâmplări, sau alte vieţi, cu altfel de oameni, care mi-au venit în minte în timp ce-ţi istoriseam povestea anterioară. Ce spui ?
– Dacă vrei matale spune-o…