Şcoala de şoferi auto profesionişti, cu durată de numai două luni, elibera carnetele de conducere cu litera D (valabil pentru basculante) şi aveai obligaţia de a munci 5 ani pe şantiere.
În mod deosebit l-au impresionat ordinea şi curăţenia din dormitor, din sala de curs, cât şi faptul că băieţii erau cu toţii săritori, inimoşi, prietenoşi. Dacă în clasă, la liceu, el era cel mai bătrân, aici la şcoala de şoferi era cel mai tânăr, aşa că unele porecle ca: “junele”, “prunc”, ”mucea”, “coptil” i se mai atribuiau.
Programul era: o jumătate de zi cursuri, o jumătate de zi ”şaibă”. Şi ce mai şaibă? Că puteai să tragi cu toate neamurile pe “Belaz”- uri sau ”Rabe” sau alţi mastodonţi din dotare…
Maşina trebuia curăţată şi ştearsă zi de zi, făcută întreţinerea, verificarea punctelor mai slabe, mai sensibile şi eventualele reparaţii. Muncea pe rupte. I-a fost greu să se înscrie în acest program, dar de dat bir cu fugiţii îi era imposibil. Se întâmpla de multe ori că aveau numai 4 ore de somn pe noapte şi asta era considerat un ”somn lung”. Uneori se întâmpla că trebuiau să se ridice unii pe alţii din pat, de ţepeni ce erau, dar nimeni nu s-a dat bătut.
Sile se lauda la toată lumea ce serie bună de “neamuri de manivelă” are. Şi avea într-adevăr…
Într-o zi, ofiţerul de serviciu l-a anunţat că este căutat de soră-sa.
– Unde-i!
– A spus că trage la hotel, la Târgu Jiu.
A fost învoit. Pe drum se tot gândea că sora lui avea doar şapte ani, ce să caute ea la hotel în Târgu Jiu? Îşi dădea el bine seama că soarta îl împinge înainte, bănuind ce “soră” îl caută. I-au spus şi numărul camerei în care a fost cazată.
Era Maia. Dezbrăcată, doar cu o cămăşuţa subţire pe ea, ce te făcea să insişti mai mult cu privirea pe ea… Era foarte tulburată. S-au aruncat unul în braţele altuia. Atunci s-au sărutat pentru prima dată ca îndrăgostiţii. Ea era foarte voluntară şi sigură pe ea.
– Dorel, am venit la tine dacă mă placi, să-ţi fiu nevastă, de nu, amantă. Sunt gata să fac orice pentru tine…
– Dragă Maia – o întrerupe Dorel apropiindu-se de ea – Maia ! Tu prin grele clipe ai putut să treci dacă-ţi dăruieşti toate certitudinile aşa uşor ! Să ştii Maia (mâinile parcă îl frigeau la atingerea ei) că tocmai pentru a nu face acest lucru am venit eu aici. Te doresc nevastă, iubită, aşa cum orice fată devine din fată, nevastă. Te doresc ca aerul ce-l trag în piept şi care mă menţine în viaţă, dar nu vreau să profit de o neînţelegere dintre tine şi părinţii tăi !