Acum de mi-ar cere cineva, să-i spun cum arăta, nu cred că l-aş putea descrie. Cum să descriu comportarea noastră? Şi totuşi… Frumoasă zi !!
A doua zi, Dorel nu mai ţinea capul în pământ, se uita la noi, la ce-i cu care vorbea şi participa, la toate activităţile clasei cu o undă de indiferenţă. A şi fost ascultat. Din nou am văzut omul sigur pe el, cu cunoştinţe bine decantate, oricând capabil să ţină piept asaltului de întrebări, care ar putea veni din partea profesorilor sau a colegilor. În pauză se purta normal, aşa cum se purta şi înainte de apariţia Maei în clasa noastră.
În pauza mare am abordat tema noastră, a Ş.N.T.-ului. Trebuiau să plece 25 de elevi, doi au avut hepatită, deci erau scutiţi de muncă fizică, iar alţi doi ”colegi” s-au prezentat cu “certificate medicale” cu “n +1” boli incurabile spre a fi scutiţi de acest “favor”. Bineînţeles că cele 9 fete nu plecau pe şantier.
În timpul acestor discuţii, Maia s-a apropiat de Dorel pe la spate şi s-a prins de braţul lui – cum a procedat şi el ieri. Dorel asculta ceea ce spuneau colegii, a vorbit şi el, dar a gesticulat aşa “fin” că a “scăpat” din mâna Maei. Nu am văzut toate subtilităţile că, fir-ar să fie, totdeauna există un clopoţel care sună – sau voi aveţi hupă?!
Şi sună atunci când se petrec cele mai frumoase momente… Ceva mi-a atras totuşi atenţia. Maia a început să “umble” (că în curte nu era aşa mare spaţiu) după Dorel. Vă cred că şi voi aveţi nervi… Dar credeţi că eu nu ?!
Vă rog să analizaţi şi dumneavoastră. Un prost (că altfel nu pot să-i spun) aşteaptă – sau nu îndrăzneşte – un an să-i spună unei fete că o iubeşte (aşa cum ştie el bineînţeles) şi atunci când fata l-a priceput (probabil că era şi el greu de cap) se face că nu despre el este vorba…
M-am gândit mult. Acest om când era actor? Atunci când umbla cu nasul în nisip sau acum când poposesc norii pe el? Cum poate cineva, care, sunt sigur că iubeşte dar ştie şi că-i iubit, să poarte această mască cu el? Zic că-i îndrăgostit pentru că atunci când m-a “trimis” după ea (ăsta este termenul), am crezut că mă va “tăia cu ochii” nu cu cuţitul, aşa “exprimare” avea mutra lui.
Îmi venea să-l pocnesc cu ceva în cap, ca la filmele cu repetiţie. Îmi venea să-l iau deoparte, să-i zic câteva de la obraz! Ca de exemplu : “Copii, a cincea parte din viaţă v-aţi trăit-o deja sterp, celelalte 2/3 ce urmează, iubiţi-vă repede că timpu-i scurt, iar ultimii ani nu se mai pontează la acest capitol. Deci, iubiţi-vă, nu vă “mofturiţi “!