Înainte vreme el era premiantul clasei, dar acum nu mai e…. Până azi, de la începutul şcolii, el era “absorbit“ doar de crema pantofilor săi, altceva nu mai vedea nimic, şi acum uită-te la el “conştiinţa” cum a explodat. Poate-l pun şi comandantul brigăzii cât este de “entuziasmat” !
Oricum, cu toate că l-am considerat prieten, am simţit un sentiment de repulsie în momentul care s-a manifestat prin uralele lui idioate. Aş putea spune că în acel moment l-am dispreţuit. De fapt, ce vroia el să ne demonstreze nouă? Că numai Domnia Lui este la înălţimea situaţiei? Că numai el a înţeles de ce “ţara” ne cere acest sacrificiu? Că numai el e pătruns de sentimentul datoriei? Gogoşi… gogoşi domnule, a vrut să iasă în evidenţă, sau, poate, să fie sigur că l-a auzit Maia. Halal prieten şi ce prietenie mai poartă el. După ce-l “priveghez” două trimestre, acum cu un singur URA te anihilează. Să-i fie de bine… Să mai îndrăznească să apeleze la prietenia mea… Să-şi caute alt prost… Dar uite că vine spre mine, şi fără altă introducere, îmi dă dispoziţia:
– Augustine! Roag-o pe Maia să vină la club. Repede. O aştept!
– Bine, măi Dorel. – Ce ton de comandă are tipul?! Bine! Am trimis-o pe Maia să mă scap de el, de ei… de toţi…
Dorel stătea în spatele uşii clubului când Maia a deschis uşa. El a prins-o de braţe şi a lipit-o cu spatele de uşă.
– Doresc să-ţi spun ce până azi n-am putut să destănui nimănui! Strângerea asta nu mi-o lua ca pe un abuz. De şase luni, de când te văd zi de zi, nu mai pot trăi fără tine. Nimic nu mai este bun. Nimic nu-mi mai prieşte, mai ales că nu ţi-am putut spune nimic din inima mea şi poate că nici nu şti cât te preţuiesc, cu toate că eu nu cred aşa ceva. Azi m-a salvat diriginta. Plecând pe şantier nu mai sunt obligat să mă transfer la o altă şcoală. Maia, poate cândva aceste vorbe le vei folosi împotriva mea. Cum vei crede tu de cuviinţă, dar am simţit că înnebunesc, să stau alături de tine un an şi să nu te pot atinge. Tu nu poţi înţelege acest lucru. Ba mai mult, să nu te “simtă“ nimeni, nici chiar EA . Pentru mine a fost îngrozitor… Acum pot face acest lucru şi te mai rog să mă laşi să te îmbrăţişez ca pe un odor scump şi… a uitat să mai aştepte răspunsul …
– Dorel, tot ce mi-ai spus tu m-a bucurat şi întristat în acelaşi timp. Poate pentru faptul că tu voind să trăieşti în persoana ta şi să te dedublezi şi în persoana mea ţi-ai luat prea multe sarcini. Nu mi-a plăcut această sechestrare de aici.