Asa ca totul se baza pe experienta, pe priceperea soferilor si pe ajutorul oamenilor, a oamenilor care erau transportati spre locurile lor de munca. In aceea seara de 23 decembrie, cei doi soferi de serviciu erau Vancea si Deac. Ilie iesise la cumparaturi. S-a mai intalnit cu unul, cu altul, au mai stat de vorba. Mergand spre casa, se auzi un strigat. Se intoarse. Cel ce fugea dupa el era Stet, un miner din “Terezia”.
– Ce s-a intamplat?
– Te cheama seful!
– Ce sef?…
– Seful tau…Pitula.
– Da.’, ce-i trebuie?
– Eu asa gandesc…ca ti-a spune el…
Cu toate ca Ilie avea bagajele la el s-a intors din drum sa vada despre ce este vorba…
– Dar tu!…Tu? nu mergi “in sus”?…- il intreba pe Stet?
– O sa merg…de-oi putea!
– Cum adica?
– Pai…nu este sofer, cu cine sa mergem?
– Dar erau doi de serviciu! Acum nu mai aveti nici unul?
– Vancea s-a imbolnavit si Deac…stii tu cum e…Cand ii merge motorul il desface sa vada de ce merge? Iar cand nu-i merge, il desface sa vada “ce dracu are”? Cam intre frazele astea se afla el cu motorul. Asa ca tu ai ramas singura noastra nadejde de-a ne duce la sut.
S-a dus Ilie la sef, care i-a spus ca iar se poate considera in serviciu… sa-si verifice masina si sa duca schimbul.
– Emil baci, nu prea am “pe ce” merge, stiti, cauciucurile…
– Eu de unde sa-ti cumpar acum? Du schimbul si maine o sa discutam si cu colegii tai si, de se poarta tot asa o sa-i dai tu “opincile” tale si iti vei “incalta” masina cu cauciucurile lor.
– Buna seara!
– Mergi sanatos!
Ilie il intreba pe Stet:
– Mai!…dar asta cum dracu de-i aici, la ora asta?
– E ofiter de serviciu, spre norocul tau!
– A dracu, se brodesc toate…si arunca cu caciula de pamant. Pleca la garaj, puse apa in motor, verifica uleiul, lumina, farurile, prelata…toate erau bune, numai cauciucurile nu… “D-apoi un drum o sa mearga, cum a mers de atatea ori pana acum…” Oamenii s-au urcat in masina – masina era o “Praga”, captura de razboi, care poate ar fi meritat si ea sa treaca la fier vechi, poate peste catva timp…atunci cand se va pensiona si el. Si ea a imbatranit, a mai facut si razboiul… La ora noua seara au pornit. Nu-i venea la indemana sa plece. Si-a lasat bagajele la sediu, a trimis vorba la nevasta-sa, sa trimita pe cineva sa le ia…L-au intors din drum. La ninsoarea asta e o pacoste sa umbli cu o masina rablagita. Apoi si masina era si nu era, il mai suparau si ochii, simte pe zi ce trece ca vede din ce in ce mai slab, cu toate ca, de mult s-ar fi putut pensiona…