Reîntâlnirea epigramiştilor băimăreni
din 5 iunie 2006
De regulă la Cenaclul Scriitorilor din Baia Mare, dacă s-a făcut o ieşire în alt spaţiu, ieşire care este şi într-un timp intermediar între cele două săptămâni, viitoarea reîntâlnire se v-a organiza doar la timpul care rezultă din periodicitatea întâlnirilor. Da, dar, aceste lucruri nu sunt agreate de Domnu’preşedinte al spinoşilor. Şi uite aşa ne-am reîntâlnit după o săptămână, nu după două cum obişnuim. Cert este că ne place să ne întâlnim, dar nu trebuie să le ştie chiar pe toate şeful.
Greu a fost de început şedinţa asta. Cu toate că numai domnul Bodnar a întârziat şi nici
dânsul tare mult, Domnul Şiman a descoperit, după atâtea încercări şi probe, cum se poate tipări o revistă de către Domnia lui, şi asta după ce şi-a tipărit 11 cărţi, apoi revista noastră “Spinul” şi “Suvenirile de la Buziaş”, acel caiet cu 33 de epigrame şi opt rondeluri în care-şi redă toate sentimentele pe care de noi le cam ascunde (“Rondelul egoist”, “Rondelul şnapanului”, “Rondelul ipocriziei” etc.) şi opt sonete în care ne regăsim fiecare gândurile singurătăţii şi multe păreri de rău, pe care nu are rost să la înşirăm aici, deoarece acestea sunt la fel la fiecare. În conlucrare cu persoana care i-a realizat coperta, s-a ambiţionat şi i-a forţat mâna omului, ca să-i scoată o copertă color pentru “Caietul de Buziaş”. Cu coperta colorată, a observat că nu numai caietul, dar şi fotografia dânsului arată mai bine ca el, de aici regretul că el ne-a vândut “caietele” necolorate, care erau mai ieftine, când putea să le vândă pe acestea care…..
Toată această treabă ne-a luat mai bine de-o jumătate de oră. Şi eu şi alţii, am început să murmurăm. Atunci şeful a căutat două cuvinte “comparaţie” şi “pot” şi ne-a dat extemporal. “No-a faceţi epigrame!” S-a lăsat liniştea. Doar pixul Domnului Filip ne mai aducea aminte că prin secolul XIX s-a inventat alfabetul Morse. Cum nu toată lumea a fost radioamator, Domnul Nistor Bud a întrebat care-i scopul acestor « manevre » zgomotoase, moment în care Domnul Filip a răsuflat entuziasmat : »No acum scrie şi pixul meu». N-a lipsit mult şi am şi auzit ce ştia să scrie acel pix. Cu toate că nu s-a menţionat cât de lungă-i pedeapsa, mă scuzaţi, câte epigrame calde trebuie de făcut, cu excepţia Domnului Micle care a putut realiza şase epigrame, ceilalţi au făcut câte două. Le-au citit pe rând fiecare şi şeful a apreciat munca noastră, spunând că n-am bătut degeaba cu pixul în masă. Toţi am fost antrenaţi în treaba aceasta şi posibil să fi fost o reuşită generală. Aprecierile au fost revărsate asupra epigramelor Doamnei Hendrea, a Domnului Micle, a domnului Bud Nistor şi parcă mi-a zis şi mie ceva, posibil : « să nu mă încred ».
Apoi s-au citit epigramele din revista “EPIGRAMA”, epigrame care ne-au adus fel de fel de insatisfacţii şi poate că nu i-am bârfit pe toţi, dar nu cred că au scăpat prea mulţi de bârfele noastre. După acestea, în sfârşit, mi s-a permis să citesc şi banalul « proces verbal » dresat pentru ultima ieşire de la GRUPUL ŞCOLAR « Gheorghe Lazăr » din Baia Mare. Toţi au fost mulţumiţi de…activitatea pe care a prestat-o Clubul acolo. (ciudat a fost că nimeni nu m-a întrebat de unde am ştiut că Domnul Micle a citit 30 de epigrame deoarece eu nu le-am numărat, dar s-a potrivit ca din tavanul clubului, cam la frecvenţa cu care citea Domnul Micle câte-o epigramă, cădea şi câte o picătură de apă. Picăturile le-am numărat eu). După ce s-a făcut această estimare măgulitoare, au început criticile…pe care sunt sigur că bănuiţi ce desfăşurare au putut avea. S-a ajuns până acolo încât s-au dat şi unele indicaţii de regie, pentru o viitoare ieşire. Dintre acestea cele mai pertinente au venit din partea Domnului Bodnar. Răsfăţaţi cu cafea de către Doamna Hendrea (este vorba de cei şapte…prezenţi), ne-am oprit din rumoare şi parcă la comandă toţi ne-am aruncat ochii pe geamuri. Era trecut de ora 18 şi nimeni nu se uita la noi prin geamurile termopan. Ezotericii nu veniseră. Atunci am realizat că ei şi-au luat deja vacanţă.Numai noi “Spinoşii” şi parlamentarii mai muncim în ţara asta. Ca să vezi domnule cum apar asocierile. Nu trebuie uitat că Domnul Filip a spus că are toate materialele pentru a realiza revista noastră. Atunci un zâmbet ne-a fluturat pe feţe. Noi vom avea revistă dar parlamentarii nu. În sfârşit avem şi noi ceva ce mai marii ţării n-au. SÂC ! Nu au prins poantele acestei şedinţe animate: Familia Velea, Gabriela Medan, Domnişoara Ciumău, Doamna Găinariu, Domnul Mihai, Domnul Fârte, Domnişoara Nagy Andea. Vă doresc o vacanţă profund odihnitoare şi fără “copemsate”