Acum era şi nervos. Pierdea zi de zi tot mai multe cunoştinţe cărora li se termina sejurul şi el abia se împrietenise cu ei sau cu ele.Ca să-i distragă atenţia, s-au autoinvitat la femeia despre a cărui bărbat v-am povestit, că a făcut infarct sau aşa ceva şi era spitalizat în Sighet. Femeia s-a bucurat de vizită şi au mai încercat să-i alunge din grijile pe care şi le făcea cu boala soţului. Copilul lui Sandu, Tudor, pleca dimineaţa şi se aduna noaptea, pe la orele 11. Azi l-au trimis cu forfeca la doamna Flamă. Până atunci a mâncat îngheţată de cinci mii. Acolo l-a întâlnit pe băiatul doamnei Flamă care i-a luat şi el îngheţată după care l-a plimbat cu “Alfa Romeo”. Părinţii îi mai detectau urmele şi după câtă sare se depunea pe el sau după cum se ştergea sarea de pe el. Ce să vă mai spun că avea pretenţii şi de discotecă, bineînţeles dus de Pişti, copilul lui Flamă. Seara au crezut că vor dormi, după atâtea emoţii şi zbateri, mai târziu de cât s-au aşteptat, a venit şi prima boală pe capul lui Tudi. A zburat tot din el, apoi celelalte forme şi, în final, febril. Toate ar fi fost cumva, dacă nu ar fi fost diareea. Dimineaţă, medicul le-a prescris tehnologiile şi medicamentele necesare pentru a l pune pe picioare. Au avut zile foarte grele părinţii lui, vreo trei dintre ele au fost amplificate din mofturile şi hârâielile copilului care n-avea chef de nimic numai “să-l lase afară”, ceea ce nu era deloc indicat, deoarece “afară” nu mai respecta nici o regulă care se cerea respectată. Zilele cu boala copilului au fost mai anevoioase, mai ales că s-au şi mutat în camera despre care am mai vorbit, cameră care nu le-a dat satisfacţiile gândite. Aici televizorul era defect şi mai dureros exista undeva într-un perete un şoarece care era “de serviciu” noapte de noapte, transformându-le o bună parte din noapte în “zile nervi” N-au uitat, cred, ce spunea Eminescu şi Caragiale: “Când românului îi merge rău, îşi schimbă locuinţa “. La ei a fost invers şi acum trag ponoasele. Următoarea zi era 21 iulie la revista presei, citită la radio, le-a adus aminte că ziua a scăzut c-o oră, aşa că s-au grăbit în toate celea. Tudor i-a bucurat că se simţea mai bine, cu toate astea s-au dus până în sat să mai cumpere nişte aspirine. Au avut gândul de a “se prăji puţin”, dar discuţiile cu doamna Flamă le-au răpit mult timp. După masă au “încercat” o bere la buza bazinului. N-au terminat-o pe aia că a venit familia Flamă cu alta. Era Sfântul Ilie Proroc, nu se lucra şi au venit şi ei la o bere. Lucrurile acestea se prelungesc. La terasa Crăiască-i seara a sosit şi CARAMITRU, pe atunci ministru cultelor şi a culturii, care a vizionat şi evaluat Muzeul din Sighet, de fapt, fosta puşcărie politică. Era însoţit de deputatul Berci, patronul Hotelului unde era cazat, parcă era şi Echim Vancea. Aici l-au aflat pe Lucian Perţa şi alţi oameni de cultură, ziarişti care nu-l scăpau din ochi. Fiind la masa din apropiere, Caramitru degaja multă prietenie, salutând persoanele de la mesele învecinate. Sandu s-a dus la el, a dat mâna, a schimbat câteva replici cu Caramitru şi cu “anturajul” său.