La un Club umoristic cum este al nostru “Spinul”, nu toate lucrurile erau aşa de bine puse la punct cum sunt astăzi, de la înfiinţare. Acum după ce am păşit în al şaselea an de existenţă şi al treielea de când avem şi revista “Spinul” pare că lucrurile merg bine dintotdeauna. Ba mai mult, într-o anumită perioadă, ne era teamă că nu vom pu-tea alimenta revista cu materiale, acum dacă posibilităţile ne-ar permite, am putea-o scoate lunar, cu atât mai mult cu cât redactorul şef al revistei, unul şi acelaşi cu preşe-dintele Şiman, o realizează dânsul în întregime, nemai având nevoie de alţi “adjuncţi” ceea ce denotă o viteză mai mare de lucru şi o altă calitate.
Până nu demult, cam în fiecare şedinţă, (se pot vedea şi procesele verbale), “punctul forte”, al fiecărei şedinţe, erau discuţiile pe tema :”Când aduceţi materialele pentru revistă”. Nu o să mă credeţi, dar în acest an, 2008, n-am auzit aceste vorbe la nici-o intrunire cenaclieră. Chestia pare suspectă dar în timpul care a trecut, încercând să răspundem solicitărilor revistelor din ţară, EPIGRAMEI, şi nu puţinelor festivaluri, colegii s-au luat în serios şi au început nu numai a face epigrame, dar fac şi epigrame bune.(Nu doresc să reiterez premiile nenumărate obţinute de colegi) Aici a mai intervenit un factor benefic pentru epigramişti, invitaţiile în diferite locuri, la diferite ocazii, pentru a susţine câte un “recital de epigrame” oamenilor avizi de cultură. Aceste ocazii au avut printre invitaţi, somnităţi de primă mână din politică:primari, consilieri, dar şi elevi şi pensionari cărora le-am putut face bucurii cu creaţiile noastre epigramistice, ţinând cont că Clubul din care facem parte a fost prezentat prima oră de revista EPIGRAMA în numărul din septembrie-noiembrie 2005.
Şi pentru a mări productivitate creaţiei epigramistice a membrilor Clubului, Domnul Şiman a mai aflat o găselniţă prin care, şedinţă de şedinţă, pe rând câte un membru, îşi prezintă creaţia personală, adică cel puţin zece epigrame care intră în malaxorul judecăţii colegilor. Cum a creiea zece epigrame, cu care să nu-ţi fie jenă de ele dacă intră “în gura colegilor”, este obligatoriu să buchiseşti mult mai multe. Aşa se face că dacă până mai deunăzi în revista noastră fiecare prezenta 4-5 epigrame, cu numărul nouă al revistei, numărul epigramelor de fiecare membru al Clubului creşte la nouă. De aici apare faptul că la această oră revista nu duce lipsă de materiale dar nici la prezenţa la şedinţe ale epigramiştilor, prezenţă care s-a stabilizat la 11-12 persoane continuu. 12 persoane continuu.
Ei dar la ultima şedinţă şi-a citit şeful epigramele. Anterior citise domnul Fârte 14 epigrame deosebite, care efectiv au fost relaxante pentru auditoriu şi au fost bine “lucrate”. Şeful cu ocazia citirii epigramelor sale, ne-a dat una dintre cele mai competente lecţii de epigramistică. Se poate spune că fiecare epigramă a scos în evidenţă o subtilitate în “construcţia” epigramistică, în modul de folosire a limbii române, cât şi folosirea excepţiilor în epigrama de astăzi. Ca tematică a folosit filosofia, politica, morala şi altele. Analizându-le, am constatat că epigramele prezentate de domnul Şiman puteau fii reunite sub titlul de “lecţia de epigramistică” care a fost apreciată la adevărata valoare inclusiv modul cum au fost citite. După acest recital de excepţie, ne-am dat seama că şi noi, ceilalţi, va trebui să ne citim creaţiile personale. Ce ne-a prezentat Şeful, a fost o lecţie sobră, meditativă şi de concizie. În următoarea şedinţă voi citi eu şi vă asigur că nu veţi mai fii atât de sobri. Cred că ve-ţi râde pe capete.
Nu uităm să-i dorim zile multe şi bune Domnului Filip Romulus , care şi-a mai adunat o perlă vârstei domniei sale, prilej de felicitări şi urări de bine, “La mulţi ani” şi multe epigrame.
Friday, April 24th, 2009 | Scriitor: carti online
Category: cronica sedintelor
Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0.
Both comments and pings are currently closed.