Întâlnirea SPINIŞTILOR – fără şef
din 8 mai 2006
“Când pisica nu-i acasă şoarecii joacă pe masă” . Poate nu se potriveşte proverbul sută la sută, şi nu pentru faptul că a lipsit pisica – şeful, deoarece vârsta noastră nu ne permite să executăm asemenea elucubraţii. Deci începem cu prima absenţă a şefului. Dar, de ce să n-o spunem, singuri fiind, am făcut exact ce am vrut. Adică epigrame la tema ”dragoste cu năbădăi” , apoi Domnul Bud Nistor ne-a făcut un instructaj care s-au transformat în final, în alese cuvinte de felicitare pentru:
Doamna Aurelia Velea, care şi-a aniversat ziua de naştere.
La cuvintele frumoase ale Domnului Bud, s-au adăugat, rând pe rând, madrigalurile, catrenele sau epigramele celorlalţi cenaclieri care s-au străduit, prin ceea ce ei ştiu mai bine a face, adică epigrame, în care să pună multă simţire şi suflet. La acest moment au colaborat din plin, Domnul Mureşan Vasile, soţul doamnei Aurelia, cu o epigramă foarte bună, apoi s-a înscris domnul Bodnar care în afară de epigrame, ne-a mai adus încă un coleg nou Domnul ing Sorin Tănăsescu un om cu un talent deosebit în ale caricaturii şi care a prezentat schiţele viitoarelor caricaturi pentru revista Spinul. Am mai citit şi eu “epigramele de serviciu”, adică la tema “dragoste cu năbădăi”, apoi şi domnul Filip, după care domnul Bud a dat glas catrenelor omagiale făcute de
domnia sa pentru acest fericit eveniment. S-a permis fiecăruia să-şi etaleze munca şi laudele aduse sărbătoritei, în aşa fel ca Doamna Găinariu să rămână ultima deoarece ea a scris un poem foarte simţit, foarte bine “prins” care a impresionat asistenţa. Domnul Filip, după terminarea acestei desfăşurări de voie bună, după ce şi dânsul şi-a fructificat munca, de serviciu fiind, a înmânat buchetul de flori şi cadoul oferit cenaclierei. Peste acestea, Doamna Găinariu a mai înânat un buchet de flori, în nume personal. După aceste emoţionante momente, au intrat în funcţie aparatele de fotografiat. Ne-am pozat pe rând toţi cei care am fost prezenţi, şi am făcut o poză colectivă. Apoi ne-am apucat să muşcăm din bucatele sărbătoritei, care azi a avut …. cuţitul că pâinea a uitat s-o aducă. Lipsă acoperită de doamna Găinariu care ca un prâsnel a plecat, şi n-am terminat vorbele că s-a şi întors cu hleba. Atmosfera care s-a creiat a fost una deosebită, de fericire şi dacă unii n-au gustat din bucate, deoarece n-au terminat, încă, cu postul, a fost regretul lor. Nu întrebăm care. Bucatele au fost nu numai alese ci şi bune, iar de nu ne “bâzâiau” ezotericii ăştia, doamna Aurelia şi domnul Mureşan ar fi plecat cu mâinile în jeb. Nu-mi permit o cronică gastronomică, dar este necesar a enumera nu numai bunele bucate dar şi varietatea lor, multe dintre acestea, fiind specialităţi ale doamnei Aurelia. Rulade de carne cu şuncă, şniţele, costiţă, cârnăciurii pentru bere (mizilicul de altădată), etc. Rulade de caşcaval cu şuncă sau verdeţuri, salată de boeuf, saleuri, legume trufandale, salată, castraveţi, roşii etc. A curs votca, coniacul, şampania, berea, sucuri, ape minerale, etc. Deci vedeţi cât am fost de ocupaţi cu consumatul epigr…..acestei mese îmbelşugate.
De fiecare dată când ne despărţim, o facem regretând. Astăzi poate că mai mult ca altădată. Şi poate că era şi pentru ce.
Tangenţial aş mai spune ceva. Unii foarte vehement vorbesc despre “disputele” dintre generaţii. Astăzi celor prezenţi, generaţia matură, le-au rămas pe suflet o umbră deoarece nu ne-am aşteptat ca toţi membrii cenaclului din generaţia tânără să absenteze, cu atât mai mult cu cât fiecare a fost anunţat special şi evident că am avut promisiunea fiecăruia că v-a participa. Aceasta se pare că este prăpastia între generaţii. În timp ce unii ştiu ce înseamnă cuvântul dat, ceilalţi nu înţeleg greutatea şi responsabilitatea acestui act de onoare.
Tuturor sănătate şi viaţă lungă şi doamnei Aurelia fericire cu asupramăsură.