După ce şi-a văzut ursul umbra
6 februarie 2006

Am fost nouă cenaclieri prezenţi: Bodnar Mihai, Nistor Bud, Filip Romulus, Găinariu Viorica, Micle Mircea, Familia Mureşan(domnul Vasile şi doamna Aurelia), T.Rocneanu, Ioan Şiman. Domnul Şiman a venit c-o jumătate de oră înainte de vreme pentru a se putea exprima asupra ultimelor realizări ale mele. Cu toată graba nu ne-am terminat toate spusele până la ora începerii şedinţei “în plen”. N-am apucat să ne strângem mâinile, că Domnul Şiman ne-a avertizat “să nu scoatem” nici-o vorbă, că avem un program foarte încărcat şi “ăia” cu “AVON”-ul nu sunt dispuşi să ne aloce din timpul lor nici-un minut. Aşa că am tăcut 39 de minute grele. În aceste minute am audiat diferite anunţuri, diferite date ale unor concursuri din ţară, dar am fost şi muştruluiţi, deoarece nu toate materialele au sosit pentru revistă şi mai ales că nu am muncit mai mult. Dacă mă uitam la ceilalţi observam că de fapt toate acestea mi se adresau mie şi poate că puţine dintre ele şi domnului Bodnar, parţial familiei Mureşan, că despre ceilalţi ce să spunem, ziare să fie şi reviste care să le poată publica producţiile. Despre Domnul Micle ce să spun : din Canada şi până în Maramureş, via Bucureşti peste tot e plin de epigramele dânsului. Ba mai mult nu scapă nici-un concurs epigramistic ce se desfăşoară în ţară. Nu mai are nevoie de felicitările noastre cu toate că noi i le oferim cu drag şi ne bucură succesul domniei sale. Sunt mulţi care ar dori să-l întreacă dar aici este vorba doar de stoicismul muncii sale şi evident de aceea sclipire de inteligenţă care-i aranjează literele şi silabele exact în ordinea potrivită. Poate că nimeni nu şi-a dorit un concurs împreună cu Domnul Şiman, dar se pare că impulsul dat de Domnul Micle va duce şi la o asemenea situaţie. S-au dat citire materialelor în ordine inversă faţă de mai vechile noastre obiceiuri. S-a citit cronica de cenaclu şi apoi s-au citit epigramele şi celelalte materiale necesare “tapării” viitoarei reviste “Spinul”. Cu această ocazie Domnul Nistor Bud “a prins” cuvântul “absenţe” situaţie care la dus la citirea prezenţelor tuturora pe anul 2005, şi vai Doamne că au fost destule. Este ciudat cum unii oameni aveau inclusă în profesie disciplina muncii şi cât de greu se poate aceasta adapta la o “disciplină liber consimţită”. Trecând peste aceste împunsături, a avut cuvânt şi doamna Găinariu care “la ars” pe domnul Bodnar, persoană care i-a întors reuşita înapoi. De aici n-am mai avut cuvânt, deoarece s-a dat cuvântul familiei Mureşan care au mai primit un “Mulţi ani trăiască”, după care l-am sărbătorit pe Vasile, cum ne-am priceput, dar şi cum a fost consumaţia, urându-i numai cele bune şi sănătate şi să nu-l asculte pe minerul acela cu :”n-o băga”. Am mai fi stat, vorba aceea ”era la ce”, atmosferă de asemenea, dar nu era timp doarece cursanţii care preluau sala după noi, erau deja puşi în şiruri. Deci “La mulţi ani” Domnule Vasile şi la revedere stimaţi cenaclişti.10 ianuarie 2006