Tudor statea cu coatele pe masa, sprijinindu-si capul intre maini. Lumea lui de ganduri era rascolita de un fapt marunt. Intr-o discutie cu nevasta-sa ridicase tonul fara sa fi avut vreun motiv. Acum, stiind si framantand lucrurile, si-a amintit ca si nevasta-sa procedase la fel in alte discutii fara ca vreunul din ei sa acorde vreo importanta acestui lucru.
,.Si ce-i cu asta?” — veti zice. Este, fiindca singurul lucru ce i-a adunat a fost dragostea. Si acum, in prag de nunta de argint, sa constate ca au inceput sa tipe unul la altul. Nu, asta nu se poate, doar si-au jurat ca vor fi mereu doi indragostiti.
Isi aduse aminte cum a fost in ziua casatoriei. Ea era imbracata intr-o rochie de matase inflorata ca si ,,Primavara” lui Boticelli, el in pantaloni maro si sacou. Nu uita nimic din ceea ce le-a imbogatit viata, sufletele. Toate reusitele si averile care i-au fericit pe altii pe ei i-au ocolit. Numai dragostea le-a inflorit mereu, ceea ce uneori le aducea pizma si invidia celor din jur. Dar cand iubesti, nu faci analiza moralei pe pamant. Intr-o casnicie sant destule motive care sa te mistuie.
