Eram si eu in instanta, in sala judecatoriei, atunci i-am vazut prima oara nevasta. Cum eu nu cunosc limbajul avocatesc, nu mi-am dat seama ca de fapt el isi “apara” sotia, intrucat nu i-a spus niciodata pe nume, numai “victima”. Cum a devenit victima frumoasa doamna, mi-a povestit prietenul meu. Domnia ei se “producea sexual” la anumite sume. Au luat o camera la hotel si si-au inceput numerele. Napradean o iubeste foarte mult si-i extraordinar de gelos. A aflat unde-i sotia, a luat de martor receptionerul si, in plina dragoste intre cei doi, a aparut el si…viol. Daca ar fi spus cineva ca-i nevasta lui Napradean, nu mai era nici un viol. Nu era nici daca receptionerul ar fi spus ca “dansa” are camera ei continuu ocupata la hotel. Dar asa, prietenul meu a facut patru ani din gelozia lui Napradean. In aceasta seara am mers si eu la un local cu lumini mai putin “agasante”, cu o atmosfera oarecum mai intima. Numai ca in semiintunericul de acolo este greu de deosebit un om pe care nu-l cunosti asa de bine. Si in acel cadru ma trezesc la masa cu o dama. Doresc sa va spun ca numai aici, si cand l-am vazut pe Napradean, mi-am dat seama ca dama era nevasta lui. In acel moment, realizand ca si eu eram gol, probabil ca am avut acelasi sentiment pe care l-a avut si colegul meu, cand a fost condamnat pentru viol, fiindca si el a avut slabiciunea sa mearga cu aceeiasi dama, nevasta lui Napradean. Din asta provine oroarea de a-l vedea si de-a astepta de la el sa-mi faca dreptate! Intr-un fel nu-l condamn si nu-i doresc nimanui o asa nevasta! Ei bine, aseara in fumul tigarilor aprinse si cu iluminatul acela chior, am mai si baut ceva, din cate stiu avea si o alta coafura, o alta culoare a parului, n-am realizat ca “dama” e doamna Napradean. Dupa unele discutii in doi, dansa mi-a dat intalnire aici in coltul strazii Iazului cu Marasesti. Culmea este ca mie in loc sa mi se para ciudat locul de intalnire, am acceptat intalnirea din capatul Baii Mari. Parca ma si bucuram ca o sa vad din nou uzina in care am muncit si eu o bucata de vreme, unde am avut colegi, cunoscuti, prieteni. Nici acum nu-mi dau seama cum am putut fi atat de tolomac, sa-mi dau intalnire la 11 noaptea, la capatul orasului, unde vorba aia, nu mai poti face nimic. Tipic pentru un sedus. Dansa mi-a spus ca o sa vina cu masina. Eu, hotarat in cele spuse, m-am decis, timp aveam, sa fac o plimbare pe jos pana la locul intalnirii. Asa am si facut. Ajuns aici, am vazut o chichineata din tabla pe care scria: “Placintaria Ioana” si langa ea, ca din intamplare, un bidon de vopsea, de culoare mai deschisa. Ma si miram cum a putut fi lasata afara, cu atatia “intreprinzatori”! Am aprins o tigara, m-am lasat prada gandurilor, cand vad ca “trage” un BMW exact langa mine. Doamna era in masina, dar nu ea conducea. Tipul care a condus a iesit afara, eu in primul moment am vrut sa fug, ce intalnire-i aceasta in trei, dupa care m-am gandit ca-i cineva apropiat care a condus-o (unde a condus-o?) In momentele acelea de incertitudini, barbatul s-a apropiat de mine si am recunoscut in el pe un mai vechi cunoscut, pe nume Bandy, despre care am auzit ca-i plecat din tara, ca-i merge bine, dar efectiv ce facea, habar nu aveam. Printre altele, am auzit ca tot intra si iesea din tara. Bandy s-a apropiat de mine. Mi-a dat mana si a inceput sa mi se confeseze.
– Andrei sunt sigur ca si tu ai auzit cate ceva despre mine.
– Da. De ce sa te mint, am auzit.
– Eu mi-am facut o stare. Traiesc bine si de ceva vreme suntem impreuna, si-mi arata cu capul spre masina.

Acum as vrea sa ma retrag in Austria…
– Nu sunt eu omul care sa te impiedice.
– Auzi, eu ti-am vorbit ca unui prieten. Am lucrat impreuna in aceasta uzina, eram prieteni, colegi…si tu te agata de dansa in local…si-i faci propuneri rusinoase?!
Mai Bandy, nu-i chiar asa!
– Imi spui tu mie cum a fost?!Crezi ca nu mi-a spus bateristul? Faci cu mine pe mironosita?! Si, nici una nici doua, pune mana pe bidonul cu vopsea si vrea sa mi-l puna in cap. A executat aceasta manevra asa de abil, ca abia m-am putut retrage, sa nu mi-o puna chiar in cap. Hainele-mi erau imbibate complet. Atunci m-a cuprins groaza. Un singur chibrit, o scaparare de bricheta si as fi devenit o torta. Mi-am adus aminte de groapa de la meril, acolo intotdeauna era lesie, era mal. Cu cea mai mare spaima am fugit pana acolo, m-am sters cu mal si apa ajungand asa cum stiti. De spaima, de frig, de gaze, a inceput sa ma doara capul, sa-mi fie frig. M-am dus la vechiul meu loc de munca sa ma incalzesc, unde m-ati gasit, cum m-ati gasit. Cam asta a fost “aventura” mea cu doamna Napradean.
– Mai, Andrei, in uzina n-ai mai fost nicaieri? il chestiona directorul.
– Unde sa ma duc si de ce? De fapt cred ca urmele mele se vad destul de bine. Vedeti unde am fost.
– Inca n-am verificat, dar daca imi permite domnul director, m-as duce sa verific, sari seful pazei.
– Ma duc si eu! zice Stelescu.
– Bine baieti, mergeti. Raman eu cu Andrei, conchide directorul.
N-au apucat sa iasa din birou ca in acel moment seful de schimb, de la sectia precipitare, cu fata alba a navalit in birou si a spus:
– Precipitarea a fost sparta!!! Din buncarul “B” lipseste saculetul cu precipitat, saculetul cu numarul 28.
– Cum?! “28” Negru?!
– Da, 28, domnule director!
– Nu statia pilot a fost jefuita?
– Nu. Nu pot sa cred ca cineva ar fi putut sa-si dea seama ce este acolo, ca este o statie pilot…doar daca a lucrat in ultima saptamana la noi si acolo. Abia in ultima saptamana am inceput reducerea metalului rezultat din experientele domnului Stelescu. Diferenta intre sacuieti este doar numarul, par sau impar. Sacii…sacuietii? sunt identici, numai ca cei de la productie au numarul par…iar cele de la cercetare poarta numere impare. Asa am hotarat noi doi, si-l indica pe Stelescu. Ce se pune in saculet numai noi stim si nimeni altcineva!
– Si atunci ce s-a furat?! intreba avid directorul.
– Era un precipitat, continua seful de schimb, care avea un continut de 26% aur si alte metale. Continutul de cianura era de 16% si alti acizi periculosi. In aceste proportii, acest continut este foarte distructiv. Reactioneaza foarte violent si distruge tesuturile vii! Si ca paguba neta, metalul din continut.

– Cat timp ne ia recuperarea productiva a continutului saculetului?
– Daca avem continut se poate realiza la un singur schimb.
– Multumesc baieti!
– Domnule director, se adresa seful pazei care intre timp s-a reintors, va rog sa-mi permiteti sa merg si eu pana acolo!…
– Du-te Vasile! Dar nu sta mult. Au plecat cu totii, dar s-au intors destul de repede…
– Ei!…il lua directorul.
– Sa stii ca Andrei n-a mintit…Urmele lui sunt numai pe drumul descris de el, dar mai sunt si alte urme, tot de barbat si ai impresia ca s-a folosit de urmele lasate de Andrei.
Paznicul cel tanar, intra in birou insotit de procurorul militar.
– Sa traiti domnule director. Dansul va cauta pe dumneavoastra, spuse paznicul.
– Nelule! Ma bucur sa te vad, il intampina directorul pe procuror.
– Dansul e cu vopseaua! zise procurorul, aratand spre Andrei.
– Da. Dar de unde stii? ramase stupefiata intreaga asistenta.
– Sa-ti mai spun ceva, continua procurorul, uite aici. Si dintr-o punga de plastic scoate saculetul “28”
– Esti grozav!De unde-l ai? spuse directorul.
– Stai sa-ti povestesc! Cam pe la ora 3, sau trei si jumatate, am fost chemat la Petea impreuna cu medicul legist, continua procurorul. Asteptand la rand in vama, unui tip i se face rau…si rau…si tot mai rau…si moare domnule! Vorba aia: “nu misca nimeni”! Doi graniceri ne-au ajutat sa-l scoatem din masina. L-am dus in cladirea Vamii si l-am descheiat. Tipul avea acest saculet dupa cureaua de la panatloni. Conducand masina a mai transpirat…s-a mai si frecat…poate l-a mai ciupit cureaua…ce sa va spun, tesuturile de pe burta erau mancate de acizi. Fiind si baut, nu s-o fi sesizat in primele momente. Cand si-a dat seama, nu mai era nimic de facut. A avut o moarte groaznica.
Femeia cu care era este nevasta unui coleg, dar nu va spun a cui. In acel moment, toata lumea a zambit,
– Nu mi-ati spus de unde era saculetul? De fapt nu mai stiu daca mai are vreo importanta…sau cum si-a facut rost de el, continua procurorul militar.
Barbatul respectiv Bandy, facuse rost, dupa declaratiile madamei, de acel saculet, prin punerea in scenariu a unui fost coleg pe care il vad aici de fata, urmand ca pe urmele lui si cat va tinea diversiunea, voi ocupandu-va de Andrei, el sa fure acel saculet, care, sincer sa fiu, habar nu am de ce e asa de important. Vad ca ei s-au tinut de scenariu, le-a reusit dupa cum se vede.
– Avea dreptate Andrei, cand mi-a spus ca vede o luminita, a intervenit seful pazei, si eu am crezut ca vrea sa fuga si nu i-am dat nici o atentie si noi eram furati chiar in acele momente.
– Acel Bandy si-a luat ceea ce credea el ca-i trebuie, folosindu-se de fostul lui coleg. Voua, pazei, v-a intrerupt circuitul electric de avarie, continua procurorul relevarile.