Am coborat pasarela metalica, compresoarele faceau un vuiet continuu de peste o suta dB si oamenii care lucreaza aici, dupa un timp isi pierd auzul, atunci, luandu-mi ochii de la drumul pe care-l aveam de parcurs, pe un compresor vad “ceva”, ceva ce nu avea ce cauta acolo…Ma intorc sa vad mai bine si aprind si lanterna…Intr-adevar, pe compresor erau intinse niste haine, care erau aranjate in asa fel, de parca cineva le-ar fi pus la uscat. Era greu de deosebit ce fel de haine erau acestea. Moda prezentului, casele de creatie se straduiesc sa faca fel de fel de imbracaminte, chiar si din petice de culori diferite, cu forme diferite, dar hainele vazute si puse la uscat pe compresor nu se incadrau in randul noilor creatii. In activitatea mea am mai vazut haine intinse la uscat pe compresoare, erau salopete, haine de uzura, pe cand acestea erau haine civile si complete. Adica bluza, camasa, maieu, pantaloni, chiloti, ciorapi si chiar si ghetele. Era o imbracaminte intreaga a unui barbat, cu rezerva ca, in cromatica hainelor era ceva ciudat! Pe stalpul din fata compresorului scria in continuare seful pazei, era montat “butonul de avarie”. L-am apasat si pe usa a aparut paznicul tanar, cel pe care-l banuiam ca doarme, cu arma indreptata spre mine. Am ramas surprins intrucat tipul acesta de alarma era de “interior”, de afara nu se auzea si totusi numai tanarul paznic de afara s-a prezentat. I-am facut semnul de incercuire si el avansa spre compresor prin partea dreapta, iar eu prin partea stanga a compresorului. Dupa compresor am gasit un om dormind, un om la vreo 35 de ani, gol pusca! Asa cum l-a facut maica-sa, numai ca el mai avea prin unele locuri si par, iar prin altele incepea sa-i cada! L-am prins de brat si l-am trezit. S-a ridicat fara sa spuna nimic, fara sa opuna rezistenta si a incercat sa se imbrace. Atunci mi-am dat seama ca avea pe haine vopsea. Probabil cineva aruncase pe el vopsea chiar si pe trup era manjit cu vopsea si pamant!
“Baiatul” i-a adus o salopeta “goala”, ca in uzina n-avem chiloti si maieuri, iar salopeta din in e cam aspra, dar nu noi l-am rugat sa se balaceasca prin vopsea si noroi, asa ca suntem scuzati. L-am dus in biroul maistrilor si l-am rugat sa se aseze. Pe baiat l-am trimis in post iar eu am telefonat la procuratura. Mutra celui ce dormise in pielea goala langa compresor imi parea cunoscuta. Eram cam de aceiasi varsta. Mi-am adus aminte ca tipul lucrase la noi cam un an si jumatate. Pe atunci eu eram baschetbalist iar el era lacatus-compresorist. Poate de aceea s-a dus la compresoare, la vechiul lui loc de munca. Mie nu-mi placeau mai multe lucruri, continua sa scrie in procesul verbal seful pazei, ma deranja in mod deosebit ca la ultima verificare a posturilor, toate erau in regula, dar judecand dupa cat ii erau de uscate hainele, cam cat o fi putut dormi in “costumul lui Adam” rezulta ca tipul era in hala de cel putin o ora si jumatate! Un alt fapt: hala de compresoare este plasata in imediata apropiere a laboratorului, laborator in care se incerca recuperarea acelui metal atat de pretios, iar langa toate acestea se afla precipitarea, sectia finala, unde era amenajata o statie pilot care urma sa faca recuperarea metalului respectiv! Deci tipul era foarte aproape de obiectivul principal!
Un alt avertisment era ca in momentul cand suna avaria, cum am facut si eu, alerteaza toate posturile, se aprinde un bec de control si un alt bec care arata unde a avut loc avaria. Ori dintre toti paznicii care trebuiau sa se prezinte, cand am cuplat avaria, s-a prezentat numai unul, ceilalti nici acum nu au venit! A incercat un prim interogatoriu cu “prinsul”:

– Si, zi mai, Andrei, ca parca Andrei te cheama, ce naiba faceai tu aici, in “costumul lui Adam” la ora aceasta?!
– Vasile, ca parca asa te retin, te superi daca nu-ti spun? ii replica intrusul.
– Faci cum vrei. Meseria mea e sa te prind. Altii sunt cu “descusutul”.
-O, nu ma intelege gresit…banuiesc ca imediat va sosi procurorul si n-am chef s-o iau iar cu povestitul. Ma plictisesc povestile repetate la nesfarsit. Dar fii atent, in acest moment ai apasat “avaria”?!
– Nu, de ce ma intrebi si de unde stii tu de “avarie”?!
– Am avut impresia ca am vazut o lumina la meril, langa precipitare.
– Andrei, noi ne cunoastem de mult, crezi ca are rost sa umbli cu tertipuri? Stii ca nu tine, asa ca linisteste-te. Cred ca nu ti-a venit ideea s-o stergi?!
– Auzi Vasile, daca eu doream s-o sterg, tu crezi ca n-o puteam face pana acum?
– Sincer sa fiu si eu mi-am pus aceasta intrebare . Ce dracu faci aici?
– Pana astazi nu mi s-a parut ciudata o intalnire cu un vechi coleg de munca, asa cum de altfel am fost si noi, dar in asta seara, si mai ales in aceasta noapte, cu toate ca nu cred in stafii sau in coincidente, dupa intamplarile prin care am trecut, mi-e teama ca trebuie sa-mi revizuiesc parerile!
– Dar ce ai mai, Andrei? Ce-ti veni sa ne transformi hala in hotel?!
– Aceste lucruri inca nu ti le pot destainui, dar la sosirea procurorului cred ca vom afla mai multe. In acel moment seful sectiei respective si directorul au intrat pe usa. Uitandu-se la “prins” l-au recunoscut.
– Ce faci aici …Andrei…? au intrebat in acelasi timp noii veniti.
Domnu’ director!…Domnu’ Stelescu! Va rog sa ma scuzati si sa ma credeti ca eu nu am dorit sa va fac greutati, dar soarta cateodata ne mai joaca si renghiuri!… Intorcandu-se spre mine, povesteste in continuare seful pazei, directorul m-a intrebat prin semnul caracteristic daca tipul nu-i in “dodii”? Andrei a observat semnul dar n-a schitat nici un gest, n-a spus nimic.
Cand a aparut procurorul, era deja ora patru. Andrei s-a facut stracojiu si de nu-l tineam, era gata sa se arunce pe el, dupa mina ce-o afisa si nu cu dragoste. Uimirea celor de fata era la cele mai inalte cote. Pana acum Andrei s-a comportat normal, normal fara chestia cu dormitul…si dintr-o data, la vederea procurorului, devenii violent si-i adresa urmatoarele vorbe:
– Domnu’ procuror!…Cum se spune la dumneavoastra?!…A, Da…Eu….va recuz!…Asa se spune, nu?…Ei bine, v-am recuzat!…Si sa nu va mai vad in fata mea!!! Spre uimirea tuturor, procurorul n-a scos o vorba si a plecat. Directorul a solicitat telefonic trimiterea procurorului militar…I s-a raspuns ca a fost chemat la granita, la Petea, impreuna cu medicul legist. Li s-a mai comunicat ca in momentul in care va putea vor lua legatura cu el ii vor transmite cererea directorului nostru. Stelescu nu mai avea rabdare:
– Domnu’ director…eu ma duc in sectie!…Termin ce am de facut, n-are nici un rost sa astept aici!…

– Stelescule!…Te rog frumos…nu te juca…asta-i lucru dracului…apoi, daca sectia ta a fost sparta? Cine te mai crede…nu te poti duce fara procuror!… Mai ai putina rabdare!… Suna telefonul. Seful pazei s-a repezit sa-l ridice:
– Da…flotatia…da…este aici…Poftiti Domnu’ director! Va cauta procurorul militar!…Directorul ridica receptorul:
– Alo!…Da…Da…eu…Ce sa-ti spun? Noi am gasit un fost angajat de-al nostru…dormind gol pusca in hala compresoarelor!..Da…Da….Cred ca te intreseaza , oricum, Nelule, te rog vino pana aici! Bine…si aseza receptorul in furca, apoi se adresa lui Andrei:
– Daca pe tine nu te-ar fi apucat nabadaile, mai puteam dormi si noi un ceas doua, daca n-ar exista persoane care violeaza drepturile altora si, pe deasupra, isi mai exprima si preferintele…cam ce procuror ar dori sa-l “instrumenteze”. De dorintele lor trebuie sa tinem cont, fac parte din “Drepturile omului”, ale noastre drepturi le poate viola orice tembel si nu deranjeaza pe nimeni…
– Domnule director …i se adresa Andrei, dumneavoastra ati vrea sa va instrumenteze procurorul Napradean?
– Auzi, Andrei!…Nu eu mi-am descoperit curul inaintea oamenilor. Nu eu violez drepturile concitadinilor mei asa ca nu ma baga pe mine in oala ta. In plus, iertate-mi fie vorbele, tie ce impresie ti-as face daca m-as duce la tine acasa, m-as dezbraca in curul gol si as dormi unde mi-ar conveni, nu unde, de regula, dorm oamenii.
– Domnule director…
– Andrei, il intrerupse directorul, dupa ce ai facut lucruri departe de logica, crezi ca suntem dispusi sa mai si ascultam peroratiile unuia care a avut nerusinarea sa faca ce-ai facut si acuma ne dai si lectii, tu, din cauza caruia, noi, in asta noapte inca n-am putut dormi? Ce dracu cautai in sectie in capul noptii?!! N-ai avut de cine-ti bate joc? Nu de aici ai mancat si tu paine aproape doi ani!!!Bine ca nu ti-ai facut si celelalte nevoi, desteptul dracului!
Directorul baga mana in buzunar, isi scoase pachetul cu tigari, aprinse una si trase cu voluptate din ea. S-a lasat o liniste grea. Nimeni nu mai indraznea sa zica nimic…Se facuse ora sase ..Oamenii schimbului isi preluau posturile…
– Domnule director, va rog sa nu va suparati…poate nici eu nu am gasit cuvintele potrivite…va inteleg starea dumneavoastra nervoasa. Nu am si nici n-am avut intentia sa-mi bat joc de cineva, dar in aceasta “afacere” este inclus si procurorul Napradean, cauta sa se scuze Andrei.
– Ce vrei sa spui cu asta?! se rasti la el directorul.
– Doresc sa spuna ca Napradean, fiind insurat, are o nevasta foarte seducatoare. Partea trista e ca ea profita de farmecele ei si mai seduce cate un barbat. Nu-i cunosc frecventa escapadelor ei…dar stiu atat, ca face rau…face foarte rau. Anul trecut, un prieten de-al meu, burlac, a fost condamnat, fiind “instrumentat” de Napradean…ca ar fi violat… o femeie…