În schimbul unei taxe, în care se plătea “doar” mâncarea pe două săptămâni şi alte servicii, a ajuns la un liceu militar. Vizita medicală şi examene… În cele două săptămâni, candidaţii – în număr de o mie – erau organizaţi în plutoane şi daţi în “primire” la nişte “tovarăşi” subofiţeri. Când aceste cadre militare s-au văzut “comandanţi de pluton“, au considerat că trebuie “dat exemplu” de cum trebuie instruit un “soldat”. În afară de faptul că tot timpul erau în program, curăţau armamentul, curăţenie în spaţiile de şcolarizare, curte etc. s-a ajuns şi la “alarme” de zi şi de noapte… Ba mai mult, câţiva dintre candidaţi, sub diferite motive, au fost băgaţi şi la arest şi ca tacâmul să fie complet, la masă tot timpul au fost “serviţi” cu nişte carne alterată …
În faţa şcolii era un chioşc unde se găseau plicuri, caiete etc.. Nimeni nu avea voie să cumpere nici un plic. Nici pentru atât nu aveau voie să părăsească curtea … Să nu spună nimănui ce era înăuntru.
Toate astea au creat o stare de groază în rândul tinerilor… Unii au fugit… i-au prins… şi au fost băgaţi la arest…
Soluţia de-a scăpa de acest coşmar, de altfel unica considerată de băiatul tebecistului, era să nu scrie nimic la lucrări… Ideea i-a venit abia după lucrarea de română, lucrare la care nu se îndoia de rezultat – doar l-a avut ca profesor pe Militaru.
La lucrarea de matematică n-a mai “lucrat” nimic… a predat o foaie goală…S-a întors acasă. Examenele se dăduseră la toate şcolile. În acel an nu mai era unde merge, la vreo şcoală. Un an va trebui să se bage de slugă la cine-o nimeri… Un vecin i-a şi propus să vină de păcurar… Dar asta era numai vara, dar iarna cum să-şi umple timpul ?…
Într-o zi, Marişca vine într-un suflet acasă… încă din curte începe să strige:
– Băieteee ! Băieteee !… Unde eşti ? Spală-te repede şi te îmbracă… cu ce ai mai bun… că mergi la şcoală !
Băiatul era posac, era conştient că nu se mai dădeau examene… nu mai avea nici dosarul… aşa că nu s-a omorât s-o asculte pe maică-sa …
– Ce şcoală ? mamă !…
– Şcoala de meserii, de mineri !
– Şi cum ajung eu acolo fără acte ? Şi nici oraşul nu ştiu unde-i ! Unde zici că este şcoala asta ?
– Dragul meu ! Am vorbit cu omul ăsta, şi-i arată un bărbat cu care a venit, şi el a vorbit cu directorul de acolo, îţi cer ei dosarul, că-l cunoaşte, au lucrat împreună şi-i om de treabă !