Şi uite aşa s-a găsit o şcoală şi pentru băiatul tebecistului… Şi era o şcoală gratuită… de mineri… aici era bun… Ba, ca să nu mint, atunci când au ajuns acolo, nu avea vârsta pentru subteran şi a fost “băgat” la lăcătuşi de mină.
Tot era ceva… La patrusprezece ani, cu pantaloni scurţi şi cu sandale, intra în mină…
La 16 ani prin grija “unor tovarăşi”, trei copii orfani, de la aceeaşi şcoală, ungeau cu smoală patru kilometri de conductă, pentru a nu rugini… Ca să scape de smoala de pe ei, care se scurgea până la subsuoară, de pe gât, în fiecare zi se spălau până la brâu cu motorină… Toată pielea le era numai bube… Până nu şi-au “gătat misiunea” nu au fost iertaţi .
Şi cum orice şcoală se termină, au fost repartizaţi tot la aceeaşi întreprindere. Grupele de salarizare în care au fost încadraţi respecta aceeaşi conduită de mai sus… cu smoală… Orfanii, fiii foştilor mineri, au primit încadrarea de 624 lei/lună, ceilalţi au ajuns la 748 sau alte încadrări…
Tot în acele vremuri se mai întâmplau şi alte nedreptăţi strigătoare la cer…
Prin anii 1951-52 şi următorii, de la săteni li s-au confiscat toţi cartofii. Tot ce era cartof trebuia predat… Cei recalcitranţi, care nu au înţeles de ce trebuie să le rămână copiii fără cartofi pe iarnă şi primăvară, să nu le rămână pentru semănat, au fost “lămuriţi”… unii amendaţi… alţii “vânaţi”, ca să nu le rămâne nici un cartof din recolta lor.
Motivul acestei jecmăneli a oamenilor, de cartofi, era că în satul băiatului se cultivau nişte cartofi mari, albi şi sfărâmicioşi. Unii le ziceau “americani”… Dar, după cum ştiţi, toţi cartofii provin din America, dar cei care au dat acest ordin, ordinul confiscării cartofilor, credeau că este vorba de SUA, adică America, din cel de-al doilea război mondial… Ei nu auziseră de Cristofor Columb !…
În locul cartofilor “americani”, sătenilor li s-au oferit, de către “tovarăşi”, cartofi iarovizaţi de Lisenko… De nu l-ar răbda pământul !…
Mai bine de şase ani a trebuit să mâncăm aceşti cartofi verzi, cu gust de salcie, din care nu se putea face nici un pireu, neavând calităţi gastronomice. Cu greu s-a putut reface cultura cartofilor de baştină.
În primii ani, după ce s-a dat ordinul de jecmănire, a însămânţa alt soi de cartofi, decât cel “Lisenko”, era considerat ca sabotaj. De acum paradisul culinar cu cartofii Lâsenko Va dura mai bine de 6 ani. Văzând că munca la Exploatare nu-i este apreciată, ba este privit cu duşmănie, fiind şi sancţionat intenţionat, a considerat că aici nu mai are ce face.