Saturday, April 04th, 2009 | Scriitor:

Acum i-a prezentat mamei sale cauzele care l-au incitat, sau pur şi simplu l-au întors pe dos, lucruri despre care credea că nu se pot întâmpla, uite că s-au întâmplat totuşi. A existat probabil o forţă care l-a dezechilibrat i-a mai redus din presiune. Dorea să-i prezinte cauzele acestea probabile lui maică-sa, dar ea o fi crezut că el nu este capabil să nareze, să-i spună poveşti, cu mai mult ”lux” de metafore, figuri de stil şi alte “chestii” din astea… Nu-i nimic, mâine îi dau o replică!… Atunci îşi va da seama că nu discută cu un mucos…
Somnul i-a potolit trupul şi sufletul, cu toate că a doua zi de cum s-a trezit tot la astea îi era gândul.
S-a dus s-o caute pe maică-sa, pe care a găsit-o în hainele de casă.
– Bună !… dar ce, azi nu ai serviciu ?
– Ba da, dar am făcut o “gardă” pentru o colegă şi azi “mi-a întors” libera. De ce mă întrebi ?
– Atunci, o să mai ai puţin timp să limpezim discuţia de ieri ?…
– Am crezut că o să “pun varza pe iarnă”, dar dacă este aşa de urgent?… “Vai de părinţii care nu ascultă de copii”, deci te ascult !
– Mamă ! Cred că în poveştile de aseară s-a strecurat ceva neînţeles. Aş dori să elucidăm unele lucruri, de aceea te-aş ruga să mai asculţi o istorioară de-a mea, de fapt a unui coleg, care era cu trei ani mai mare la liceul nostru, dar care-mi era cel mai bun prieten. De altfel, suntem tizi, şi pe el tot Sandu îl cheamă …
– Dragă Sandule! Te ascult, sau îl ascult pe tizul tău, pentru o “geană de lumină” pe care tu ai numit-o un caz, cazul tău, sau problema ta. Să-mi iau ţigările şi cafeaua, tu poţi derula povestea…
– Nu eu ! Sandu, tizul meu… el îşi va derula povestea.
– Oricare ar fi, dacă tu m-ai solicitat, sunteţi bineveniţi ! Vă ascult pe amândoi…

* * * *

El stătea şi se uita în gol, de pe stabilopodul înclinat, spre mare. Visa… Uneori se uita după peşti, alteori îi mai şi număra, dar gândurile lui îşi urmau cursul lor firesc… depănau amintiri…
Terminase liceul şi era pentru prima dată pe litoral, în vacanţă… era singur… Era major… Clasele a XI-a şi a XII-a au fost un calvar… Cursuri… consultaţii… meditaţii… De fapt, dacă ar fi trăit şi el ca şi colegii lui de clasă ! Şi el ar fi trecut clasele, aşa cum le-au trecut ei,… dar el îşi iubea părinţii mult şi nu dorea să-i dezamăgească. Nu s-a pus problema impunerii unui ”stand de învăţătură” pentru el.

Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.