Wednesday, April 01st, 2009 | Scriitor:

– Auzi, nu stiu de ce imi dai impresia ca am furat ceva si acel ceva l-am ascuns si tie trebuie sa-ti spun unde. Chiar vrei sa le stii pe toate?
– Vad ca esti suparat. Te las…
– Stai…asteapta putin!
– Astept…
– Am vorbit cu savantul, cu profesorul langa care si tu te-ai asezat la un moment dat. Vorbindu-mi cate ceva despre ceea ce face el, eu m-am “scapat” si i-am spus ca si in minerit se intampla cam la fel.
– Hai, l-ai dat gata! asta este microbiolog si tu l-ai “bagat in bai”!?
– Vezi, iar ma intrerupi? Observi ca nu te intereseaza raspunsurile? Nu vrei altceva decat sa ma fierbi, sa nu-mi dai pace!
– Gata, gata, tac!
– Batranul imi spunea ca de opt luni, in fiecare zi trebuie sa reia experientele. Atunci am intervenit eu si i-am zis: Exact ca in minerit. El s-a oprit din povestit… S-a uitat la mine, eu mi-am cerut scuze. El a zambit, si-a cerut si el scuze, zicand: Domnule, te rog frumos sa ma ierti! A fost vina mea, nu toata lumea indrageste un microb, asa cum l-am indragit eu, si asta de opt luni. Cu ori cine ma intalnesc, numai de asta vorbesc. Chiar si atunci cand sunt singur. Ai folosit expresia “exact ca in minerit”. Esti amabil sa-mi spui cum e mineritul asta? Ca aici la Cluj, pana acuma nimeni nu mi-a vorbit de minerit. Poate e o tema frumoasa, poate interesanta…Te rog, fii amabil si spune-mi si mie cate ceva despre minerit!
– Va rog sa ma iertati! “Mi-a fugit” vorba din gura. De fapt eu nu voiam sa aduc discutiile pe acest fagas…
– Uite, hai, lasa astea si povesteste-mi, bine?
– Ati afirmat ca in Cluj, pana acum nimeni nu v-a vorbit de minerit. Nici eu nu v-as fi vorbit daca soarta nu mi-ar fi fost potrivnica, dar asa, ca fost minier, va vorbesc aici la Cluj? de minerit.
De la bun inceput vreau sa va spun ca sunt doua categorii de mineri. Cei de la carbune si cei de la minereuri. Cei de la minereuri, s-a mai intamplat sa mearga la minele de carbune, dar invers niciodata…La minele de carbune, ca sa facem o exemplificare stilistica, ai intotdeauna carbunele pe cap, ca si cum ai avea o patura, o cuvertura si o tot impingi cu mainile in spate ca sa poti sa vezi. Patura asta este carbunele, capul sunt scuturile si grinzile, iar mainile sunt combinele care taie carbunele. Stilizat, cam asta ar fi exploatarea carbunelui, aici apar si niste pericole cum sunt gazul metan si praful de carbune, care la orice scanteie, te poate trece in lumea celor drepti. La minereuri, aceasta patura nu exisa si atunci cand exista are cele mai ciudate forme, de la oval la o creanga de copac, la un fir de ata. Si grosimile sunt tot asa de variabile…Aici se pune problema sa scoti minereul cu cea mai mica cheltuiala si cu deosebita siguranta. Aceasta cere, nu vreau sa sochez pe nimeni, ceva inteligenta nativa, dezvoltata pe mai multe planuri, altfel nu-ti garanteaza nimeni viata. Modul de-a scoate minereul se face specific, nu pentru fiecare metal, sau depozit de metal, ci chiar pentru fiecare loc de munca.

Puteti urmari raspunsurile la acest articol RSS 2.0. Both comments and pings are currently closed.

Comments are closed.