Apare revista
Cu 10 membrii ai Clubului SPINUL care erau la… Biblioteca Judeţeană “Petre Dulfu” din Baia Mare, unde am constatat că ni s-a pierdut, ori furat cheia de la intrarea în sala “Cenaclul scriitorilor” din Maramureş, ne-am reîntâlnit în ziua mai sus scrisă. Ne-au oferit cheia de rezervă. Aceasta arăta ca şi o cheie aflată undeva, cine ştie pe unde, deoarece nu avea nici un fel personalizate, nici-un indiciu.
Am intrat vorba aceluia cu:”Ce-om face?”, ce-am făcut. Am intrat în sală, ne-am căutat locurile, dar mai ales cuierul, deoarece în sală era căldură şi puteam să ne debarasăm de haine. Un semn bun faţă de atâtea rele şi multele săli neîncălzite din ţară, unde vă puteţi imagina chiar şi unele grădiniţe au pornit un tratament de călire al românilor, probabil ca să nu speriem “Europa” cu sănătatea noastră de fier. Ce să facem? Pe vremea lui Alecsandri aveam “nouă vieţi în pieptul de aramă”, acum de când “trăim bine” ne-am obedizat după atâta pâine goală şi am devenit putrezi pe dinlăuntru după “activităţile” de stat la coadă. Se pare că multe se continuă din vechiul regim şi în noutatea regimului acesta. Am vrut să spun că, stăm la coadă pentru ori ce. Inexact. Nu stăm pentru ori ce, ci numai pentru ce avem nevoie. Ne vor da “la iarnă” ajutoare de încălzire care se alocă din decembrie, dar domniile lor nu au uitat să scumpească gazul, curentul, şi celelalte servicii şi utilităţi, din luna octombrie. Am aşezat “la iarnă” între ghilimele deoarece a fost o toamnă atât de lungă, că am sărit peste ea şi am intrat direct în iarnă din luna noiembrie. Ce să facem ne mai pedepseşte şi Domnul. În ceea ce-l priveşte pe Dumnezeu, mi-aş dori mult să ne dea nişte conducători, care să ştie adunarea şi scăderea. De fapt cele patru operaţii aritmetice. Îmi doresc nespus de mult acest lucru deoarece, de fiecare dată, nejustificat, când se reaşează preţurile, nu se scumpesc cu un leu, cu doi, ci procentual. Procent care niciodată nu este sub 10%. Dânşi fac acest lucru crezând, că au o ţară de proşti, care nu pricep ce înseamnă procentele şi proporţiile. Ştim domnilor, în acest fel faceţi spolierea poporului, care vă aduce aminte acest lucru, când şi voi veţi face proporţia voturilor, primite de la noi, la anticipatele de la care vă doriţi puterea absolută. Văd că şi voi faceţi calculele ca Năstase. Vedeţi să nu păţiţi şi voi ca şi el.
Vă rog să mă iertaţi. Nu am uitat, că de fapt eu trebuia să scriu, cronica de cenaclu, dar de câte ori vine iarna, ori cât ne străduim noi să fim pregătiţi, să nu avem probleme, conducătorii ţării noastre, cu un zel demn de o cauză mai bună, ne lovesc în toate părţile, probabil pentru a nu-i uita. Vă promitem solemn, dragi tovarăşi, că nu vom cădea în această greşală. Şi cum vă spun şedinţa noastră a cenacliştilor epigramişti, a avut o întrare grea a Domnului Filip cu o sacoşă de 30 de kg plină cu epigrame. Cu revista de epigrame SPINUL După ce s-a debarasat de ea, a răsuflat uşurat. A răsuflat uşurată şi Doamna Găinariu care a constatat, că de această dată, epigramele dânsei au fost “agăţate” pe ambele coperţi ale revistei. Aşa da. Tonul la veselie s-a dat. Ceilalţi, care n-am apucat să vedem pe unde şi câte epigrame ne-au spânzurat redactorii revistei, am răsuflat cu un aer de americani. Spun asta deoarece, indiferent ce prilej se iveşte, naţia despre care facem vorbire, face pariuri pentru ori ce.. Aveam şi noi un pont: “coperta revistei este roză sau ţiclamenă?”. Pariurile noastre nu s-au epuizat. Vreţi să încercaţi şi Dumneavoastră?!
Ca să nu ne certăm, câ în democraţiea noastră cine are altă părere, încă n-a ieşit din comunism, Domnul Bud Nistor, un sivicultor prin excelenţă, dar şi secretarul Clubului epigramiştilor, deci mai mult este al nostru decât al altora, a scos lista, şi ca un veritabil Moş Crăciun, ne-a oferit în dar revista noastră proprie, scrisă de noi înşine, în regia noastră proprie, după ideile noastre proprii şi cu culorile altora. A început ora de aritmetică. Fiecare dintre noi, cu o sobrietate aparte, îşi număra şi vizualiza cam ce a reuşit din producţia lui “să se strecoare” în
revistă. O primă obsevaţie. Ca să nu se dezechilibreze revista, cei mai graşi, dar mai puţini ca număr, au fost puşi mai spre capăt. De cade vreo unu să nu fie prea mare paguba şi se mai uşurează şi revista. Nu vă puteţi imagina câte feluri de discuţii au fost, dar dacă nu vă puteţi imagina ce rost are să vi le spun eu. Cert este că atunci când vrea cineva să facă linişte la Clubul nostru, strigă:”Să se citească procesul verbal” Atunci în liniştea forţat obţinută încep eu să buchisesc unele lucruri văzute şi auzite în cenaclu, lucruri despre care, după ce colegii au tăcut forţat aproape cinci minute(mai tuşesc şi eu, îmi mai refac vocea, deh!) aproape toţi spun că nu sunt de acord cu ce am scris, dar să scriu tot eu şi următorul proces verbal. Apoi am trecut la strâns, la strâns epigrame pentru revista Nr.4. Cine a spus că astăzi aduce epigrame, aţi ghicit, n-a adus. A predat domnul Micle, Domnul Bud şi subsemnatul. A venit Domnul Mureşan din Englitera şi a adus două epigrame. Nu prea era linişte în acele momente, aşa că n-am înţeles dacă englezii le-au făcut şi ni le-au trimis nouă la Spinul, ori dânsul le-a făcut despre englezi că cică s-a săturat de minciunile lor şi alte lucruri pe care ni le-a mai povestit despre străinătăţi. Să nu uităm că de bucuria reîntoarcerii între noi, Domnul Mureşan, a dat tuturor cenacliştilor o bere. Pe doamna Velea am felicitat-o pentru epigramele incluse în revistă, mi-au plăcut cîteva dintre ele dar şi de ale domnului Micle, Bud. De fapt doresc să vă spun că aproape în fiecare revistă de a noastră, se găsesc şi câteva adevărate perle, rămâne să le găsiţi. Nu, n-am uitat nici de domnul Filip, domnul director al revistei, care are neaşteptate punctări în epigramele lui, mai ales când este vorba de colegi. Doamna Medan avea clasa dânsei în Bibliotecă unde ţineau oră. De acolo a fugit doar să-şi ia darul, revista, nişte fotografii şi s-a dus la copii înapoi. Despre domnul Şiman n-am zis nimic şi ce să zici dacă el a fost tehnoredactorul revistei. I-am făcut o epigramă. Bravo lui. Cu o linie bună de epigrame şi o proză scurtă, a solicitat revista şi domnul Bodnar, care azi nu era în formă maximă. Eu îl cred şi îl înţeleg deoarece un om obişnuit cu disciplina ca dânsul, agrează greu aerul uneori de piaţă de bucate, care se degajă repede printre cenaclişti. Ne-au delectat cu citirea de epigrame Doamna Găinariu, Domnul Şiman, chiar îmi aduc aminte că titlul unei epigrame era “N-o asta-i ultima”, dar n-am auzit aşa bine despre ce era vorba. Ne au mai delectat cu epigrame domnul Micle şi Mureşan. Două lucruri vă mai spun: au venit ezotericii şi nu mai scriu că-mi taie din el, la montaj, domnul Filip.