Mă văd obligat să-ţi cer scuze, pentru articolul scris sub acelaşi titlu, dar şi pentru altele în care, specificam că în afară de know-how, din celelalte promisiuni nu s-a mai văzut mai nimic să fie îndreptat spre ţara noastră. Au trecut trei ani de la publicarea acelui articol, şi după ce am primit câte o “mânuţă de ajutor” şi indicaţii şi interdicţii cu carul, fel de fel de prescripţii, “sfaturi prieteneşti” cu toate că reuşiţi întotdeauna să păstraţi o bună distanţă între voi, şi “noi ăştia din Est”, probabil pentru a nu contamina Europa cu români. Cum a fost, a fost, azi uite că s-a împlinit visul, s-au semnat documentele de acceptare în Uniunea Europeană şi a României. Câte invidii n-am văzut până acum! Ba că trebuia să fim primiţi la Conferinţa de la Madrid, ba că suntem marginalizaţi, situaţii groaznice pentru noi, deoarece cam toţi ne-o luau înainte, de toţi eram comparaţi, exact cum face femeia despărţită cu „noul” bărbat comparându-l continuu cu cel ce la lăsat. Mândria noastră “de român” era tare şifonată. Atât de şifonată că poate nici nu-ţi poţi închipui, şi ni-se întâmpla această stare, deoarece, ori ce ţări: mari sau mici îşi puteau permite “aderarea” înaintea noastră, a românilor în mult “alduita” Europă.