După un an, l-am întâlnit în oraş, primise postul în care a făcut specializarea, dar dorul de copii îl usca. Se gândea Sandu :”uite o staţiune cu doi medici din care singurul cu drepturi era….directorul”.
După atâta energie negativă “preluată” de la medicii staţiunii, n-a putut face altceva decât să doarmă, să uite…
Fiul (avea 6 ani) lui Sandu, spre seară, a refuzat să vină în cameră.
– De ce nu vii sus ? îl întrebă taică-său.
– Pleacă mâine şase fete “frumoase”. Ne luăm rămas bun de. Suntem supăraţi. Târziu a venit în cameră, cu supărarea lui cu tot. A doua zi copilul s-a trezit de dimineaţă, ca să stea iar supărat cu fetele care vor pleca şi care şi ele erau tot supărate. Ca să-l scoată din supărarea “aceea mare”, au plecat în sat după ziare. S-au reîntâlnit cu Flamă care i-a purtat pe la Vechile Băi acum surpate, de unde se vedea şi cum s-a surpat Ocna prin 1952, spunea Flamă. Apoi le-a arătat diferite izvoare de slatină, care zicea el, erau folosite de localnici pentru pus carnea în saramură să nu se strice. Apoi o afumau. Urcând în sat, au trecut prin târg, dar era terminat. Joia, aici veneau ruşii cu mărfuri de toate felurile, de nu se mai puteau mişca nimeni în comună, în afara târgului, aşa că joia era Ziua Târgului. Lângă Biserica Catolică, exact în spatele ei, avea casa mama lui Flamă, femeie trecută de şaizeci de ani, pensionară. A lucrat o viaţă de om doar pe noapte şi soţul dânsei noaptea era liber. Femeia aceasta, mama lui Flamă, şi-a iubit mult tatăl care a fost ocnaş, aici, la ocnă. Le-a prezentat mai multe fotografii, vechi, făcute în mina de sare. Toate sculele, care au rămas de la el, femeia aceasta le păstra curate şi întreţinute în ordinea în care a văzut, probabil, că le ţinea şi tată-l său. Avea până şi hainele de lucru ale bătrânului miner din Salina care a dat numele localităţii, deoarece satul era mai la distanţă. Aici au început ca şi o colonie de muncitori care s-a extins, dând această localitate care astăzi este staţiunea cu binefacerile ei, dar şi cu durerile tuturor. Bătrâna s-a bucurat de vizita fiului cu Sandu şi familia lui, dar mai ales că a putut povesti cu cineva despre cine-i era drag, despre tatăl său şi minerit. Despre soţ, contabil şi consilier comunal a evitat să vorbească, dar ne-a arătat ce flori de mină mai avea, flori pe care a ajutat-o să le strângă şi fiul ei, cu care se mândreşte. Flamă este expert financiar şi arbitru de fotbal. S-au despărţit în termeni amiabili, mai ales că Sandu i-a oferit o carte despre mineri şi minerit proaspăt tipărită. De acolo Flamă i-a dus la el la apartament, de unde şi-a luat consoarta şi i-a invitat pe toţi la o bere la Terasa Crăiasca, după care au vizitat camera în care stăteau în pensiune. Soţia lui Sandu a dat cafelele, iar Sandu a dat ţuica. Le-a părut rău că au trebuit să se despartă atât de repede. După discuţia cu directorul staţiunii s-a putut face rocada cu camerele, cu două nivele mai jos. Acum erau exact deasupra peronului de la Hotel Crăiasca, dar cum n-a venit cine trebuia să-i ia pe locatarii a căror cameră urma s-o ocupe, au mai întârziat şi aşa a rămas să se mute doar sâmbătă. Tudor tot supărat era.