Mai era o zi şi toată lumea trăia în spaimă numai individul îşi vedea de lecturarea operelor lui Lenin. Apoi se alimenta şi dormea. Toţi erau înnebuniţi de modul cum se scurgea timpul fără a putea acţiona în vr-un fel. Au întărit paza şi aşteptau clipa fatidică. Cu o oră înainte de începerea Congresului individul a cerut să fie dus la locul unde Lenin îşi va ţine logosul. A fost introdus în sală. Individul s-a urcat la masa prezidiului şi de acolo s-a uitat în sală, a scos pistolul şi a tras două focuri asupra unui individ pe care l-a omorât. Lenin şi-a ţinut discursul în linişte. Securişti s-au dus şi l-au felicitat pe individ şi bineînţeles că l-au rugat să le spună cum a descoperit atât de repede pe infractor. Individul le-a spus:
– Am respectat indicaţiile tovarăşului Lenin.
– Care indicaţii? Cum el ştia că va fi omorât şi îşi cunoştea călăul?
Să nu exagerăm tovarăşi. Tovarăşul Vladimir Ilici Lenin în preţioasele sale opere ne spune: ”Duşmanul de clasă nu doarme niciodată”. Când am intrat în sală ăla era singurul om care nu dormea. L-am împuşcat.
– Sper că nu doriţi să cred aşa ceva? Îi replicai eu lui Teofil.
– Când eu am auzit această snoavă, întâmplare, poveste sau ce-o fi fost, aveam vârsta ta şi aceleaşi vorbe mi-au scăpat şi mie din gură. Dar m-am învăţat minte. Acum înaintea oricărei şedinţe mănânc două cepe, al căror miros probabil te agasează, iar eu dorm bine pe tot parcursul „lucrărilor”.
– Te credeam mai serios, dar acum constat că-ţi baţi joc de mine.
– Aşa crezi tu şi poate că aşa şi pare, dar îţi mai aduci aminte de sintagmele anecdotice şi fără nici-o logică de tipul: ”soldatul sovietic merge pe sub gheaţă cu ţigara aprinsă” sau „ care-i părere ta, despre Armata Sovietică” şi altele asemenea care chiar dacă ai fi avut bunăvoinţa să răspunzi la ele, nu erai abilitat „să-ţi dai cu presupusul”, dar mulţi care n-au reuşit să închege un răspuns „favorabil” acestor întrebări de batjocură, au dispărut. Crede-mă pe mine, este mult mai bine să mănânci două cepe şi dormi bine, decât să nu mai poţi „pune geană pe geană”. În a mea filosofie am considerat că-i mai bine să mănânc două cepe.