Dar adevăratul motiv al acestui paragraf din Regulamentul miner este altul: la câte nedreptăţi li-se fac minerilor, solidaritatea lor ar fi granitică. Cine şi-ar fi permis să ia o măsură împotriva propriei tale familii. În acest caz nimic nu s-ar fi putut face să dezbini unitatea de sânge dintre ei. De asta nu-i voie să lucreze cei care-s rudenii de gradul unu în aceeaşi echipă. Dacă li s-ar face o nedreptate cine ar mai îndrăzni să controleze echipele de fraţi sau de familie cărora le-ai tăiat drepturile. Societatea ar fi trebuit să fie foarte corectă cu minerii, să nu le facă atâtea nedreptăţi, atunci într-adevăr s-ar putea face şi echipe sau brigăzi bazate pe rudenia de sânge. Dar până atunci…Matei care avea cea mai mare dorinţă să-şi aibă progenitura alături, îşi dădea seama că această dorinţă îi va rămânea toată viaţa…dorinţă Vremea trece… şi Nuţu a dat examen de ajutor de miner. Acum e calificat, şi unele explicaţi îl vor plictisi, de, mai ştie şi el ceva din minerit, ne mai putem da şi mari. Poate că toţi ştim ce înseamnă orgoliul de părinte dar puţini ştiu ce înseamnă să vezi că unele lucruri sunt învăţate eronat şi dacă încerci să le exemplifici devii mai plictisitor decât acel care a învăţat deja acel lucru, cu mai puţină temeinicitate şi experienţă, lucru care se va răzbuna în momentul derulării profesiei, tocmai pentru că n-a fost aprofundate atunci când era cazul, atunci când de fapt îl învăţai, cum l-ai învăţat. Aceste lucruri îl dureau pe Matei, deoarece, ca ori ce tată dorea ca propria-i progenitură să-i semene nu numai fizic ci şi la cunoştinţe, la caracter şi câte lucruri bune n-ar fi fost capabili ei să facă împreună. Apoi, desigur că ţinea mult ca prestigiul familiei sale, în minerit, să nu pălească acum când şi Nuţu-i miner. Cu toate acestea Matei a încercat să-l lămurească pe maistrul Imbre ca să îl dea pe Nuţu în echipă. Imbre i-a spus:” Tu ca prieten, în primul rând, apoi ca miner şef de echipă disciplinat, n-ar fi trebuit să-mi ceri mie să fac o ilegalitate. Un bun miner, în primul rând trebuie să accepte, să dea, nu să ceară, şi ce şi cere? Cam aşa “sună” regula ortace”. Matei a trecut şi peste pragul acesta de umilinţă şi uite că timpul nu stă pe loc şi Nuţu a devenit, şi el miner, şef de echipă. Toată lumea l-a lăudat şi acum, nu puţini se aşteptau la o concurenţă familială, că aceasta-i permisă de regulament. Competiţie între cei doi membri ai familiei Matei. Se pare că această concurenţă va trebui amânată deoarece lucrau la locuri de muncă şi cu metode de lucru diferite. În acest caz, situaţia neputându-se urmări numai per global. Pe Nuţu, miner tânăr sub treizeci de ani, au considerat că ar trebui să-l pună la săpatul puţului lucrare deosebită în minerit şi nu este miner care să fi participat la săparea a două puţuri în viaţa lui activă. Taică său, Matei, s-a considerat nedreptăţit de conducerea minei că nu a fost şi el solicitat pentru această lucrare. A considerat acest gest ca cel mai urât afront posibil ce au reuşit să îl facă. Cu toate acestea “unde-i lege nu-i tocmeală”, lucrurile au demarat aşa. Dar poate marea nemulţumire n-a fost aceasta ci faptul că Nuţu a primit un ajutor foarte tânăr.