Aud că se tot plâng în toate felurile, în toate ziarele, dar numai noi şi minerii avem dreptul să ne plângem. Numai pe noi şi pe mineri se luptă să ne desfiinţeze. Cu desfiinţarea minerilor suntem şi noi de acord. Ăia aveau nişte salarii de patru cinci ori mai mari ca noi. La ei este explicabil acest fenomen, nu pot să-mi dau seama cu noi ce au. Noi care aveam şi mai avem cele mai mici salarii pe economie. Am deservit continuu populaţia şi consumatorii cu promptitudine. Posturile ni le cumpăram şi chiar şi din ele trebuia să cotizăm şi zilnic. Cu toate acestea, mă jur pe ce mi-a mai rămas sfânt că: la o nuntă nu furam mai mult de o treime din bani. Restul din alimente şi băutură. Da, dar n-am făcut niciodată grevă, nu răspundem obraznic, suntem servili, nu suntem violenţi şi avem state vechi în cultura românească, aşa cum v-am am mai spus, de altfel. Mă rog, de ce vor ei să ne desfiinţeze? Acum şi eu am mai îmbătrânit, de fapt nu numai eu şi casele construite şi maşinile cumpărate s-au cam uzat. Aşa cum se vede ne ducem de râpă. Acuma văd că e sfârşitul. În asemenea cazuri unii ar spune că există posibilitatea de a-şi exprima o ultimă dorinţă. Eu mai modest fiind, aş dori să-mi exprim trei dorinţe înaintea sfârşitului. Acestea ar fi: să dea Dumnezeu să miroase din nou sala şi împrejurimile acestui local a brahniţă, mirosul nostru profesional. Să mai dea Dumnezeu să mai vină şi în localurile noastre de rând, boşii şi bănoşii, nu numai la “localuri cu intimităţi” şi măcar unul dintre ei să uite să ceară restul de la o sută de Euro, după ce a consumat o bere. Iar pe aceştia cu epigramele, pe toţi aceştia care mă chinuiesc cu câte-o bericică pe zi, să-i oblige cineva să scrie câte-o epigramă despre chelneri. Iartă-mă Doamne, că se pare că acuma-mi ispăşesc şi eu păcatele făcute pe vremuri!.

M-am grăbesc să vă anunţ că Domnul chelner care “i-a comenzile de consumaţie” când se adună membrii Cenaclului “Spinul” şi le urează când le dă acea bere”poftă bună”, n-a murit încă, după cum credeam cu toţii, citind jălania lui de la precedentă “Şedinţă ordinară”. Şedinţă convocată de Şiman, dar la care ceilalţi cenaclieri n-au fost de acord să folosească termenul mai sus scris, deoarece: dacă tot am făcut revoluţia, (care revoluţie, ude-i revoluţia?)măcar să ne exprimăm altfel, nu ca ordinarii ăia. Unii, prin epigramele de care amintea şi Domnul chelner în excursul său de nemulţumire din precedenta şedinţă, catalogau de drept, ca să nu spunem de proşti, mai limitată mental această breaslă. Dar să nu ne adormim spiritele cu judecăţi dinainte fabricate şi care mai sunt şi ale altora. Chelnerul nostru care încercase oarecum direct până în acest moment să ne sugereze că şi bacşişul face parte din profesia lui, acum şi-a stabilit o tactică şi a trecut la o altă fază. Este vorba de chestia aia care-i zice:”bate şaua”.