Cu zâmbetul lui caracteristic, chinuit de grimasa “lipsei noastre de largheţe la mână”, ne-a luat în primire:”Aceeaşi comandă?” bine că n-a şi menţionat că-i veche de-un an,(câtă lipsă de imaginaţie la literaţii ăştia) acum părea foarte bine dispus,(cred că eram primii lui consumatori din acea zi) şi discret ne-a lăsat în pace să ne dezbatem problemele ordinare care le aveam. Domnule să nu-ţi vină să crezi, tipul era un diplomat abil, domnule! Totuşi în conversaţiile purtate cu alţi consumatori ( au intrat doi care, spuneau ei, că: reparau drumul. De ce-l reparau în Butoiaşul n-am înţeles, deoarece drumul care domniile lor trebuiau să-l repare, sau poate trebuiau să-l strice, era afară, nu în “Butoiaş”). Ei, ăstora, pentru a-i linişti, că în momentul în care i-au văzut pe epigramişti, crezând că-s ceva şefi, au vrut să “dea colţul”. Ei nedorind a ne strica “petrecerea”. Chelnerul i-a liniştit cu multă vervă: “Nu vă alarmaţi,”domnilor” sunt nişte oameni în vârstă, bolnavi. Ei zic că vin aici să se liniştească, dar nu-i bine de crezut tot ce se spune”.”Da ce boli au ăştia?” întreabă preventiv şi mucalit drumarul. “Nu te uita la vârstă că ştii şi tu că aia-i înşelătoare, şi nici la bolile care ne pasc pe noi muritorii de rând: să ai acolo un reumatism, o osteoporoză, chestii de astea. Boala lor e gravă, e foarte gravă şi eu cred, sau poate numai sper, să nu se ia domnule, să nu fie contagioasă, dar boala lor e una de limbă”. “Vai de mine, strigă involuntar drumarul, şi noi bem cu aceleaşi halbe cu care poate au băut şi ei”. “O doamne, greu eşti de cap!. Aici nu-i vorba de limba din gură, e vorba de Limba română”. “Îmi spui mie că-s greu de cap şi acum vii şi-mi torni că-i bolnavă o doamnă, o doamnă română. Apoi doamna despre care zici că-i bolnavă, nu e aia din colţ? Şi o arătă pe Găinariu. Şi dacă-i bolnavă, de ce nu merge la medic? De ce umblă prin bufete?, ori nu-i asigurată la CAS şi poate face chetă ?”.” Dacă vrei să mai discut cu tine, nu mă enerva. Boala aceasta are alte manifestări. Fii atent, dar fi discret, nu căsca gura cum ţi-i boiul. Cum va citi unul dintre ei, că spun că acesta-i rostul de se adună aici, să-şi citească, deci cum citeşte unul, cum toţi ceilalţi sar la el şi-l corectează. Gândeşti că-s nişte copii mici care se prind unii pe alţii cu minciuna.(s-a brodit că tocmai a citit unul Filip şi după ce toţi”s-au exprimat”, Ignat Dragomir din ideea prinsă de la Filip, a făcut o altă epigramă şi mai şi, ce chestie!). Acum înţelegi la ce se referă boala asta de dactile şi semne ortografice. Şi chestia se repetă identic cu fiecare; dar mă duc la ei. De fapt chelnerul văzuse că ne foiam să plecăm, şi în asemenea cazuri…