Se pare că şi hărnicia are valenţele ei culturale. A fost frumos, probabil şi bine, că Doamna Marchiş nu ne-a omis nici de această dată. S-a mai remarcat o doamnă, scriitoarea Florica Bud care se pare că va face onorurile şi probabil şi cheltuielile la lansarea cărţii soţului ei, în cadrul festivităţilor prilejuite de Sărbătoarea Castanilor. Printre invitaţii de seamă era şi seniorul, doctorul Achim Valeriu, părintele primei Edituri maramureşene dar şi a multora dintre noi, acei care ne-am încercat destinul şi în arta scrisului, ocazie cu care, Sorin la numit “Tătuca scriitorilor de dincoace de deal”. Cu toate că era în suferinţă, prezenţa lui a fost salutară. Să nu trecem nici peste harnicul domn Bilţiu, peste Mitică Rusu care erau în plină vervă şi alţi companioni de “gaşcă”. Sigur că nu-i pot menţiona pe toţi 71 dar şi aici s-a observat că o persoană a lipsit. Cu toate că doamnele şi domnişoarele care ne-au servit pe noi erau tinere, drăguţe, cu braţele frumoase şi nu numai, pline de bunătăţi şi promisiuni, nu semăna nici una cu chelnerul nostru, care-i inconfundabil în orice situaţie. Într-un timp am avut impresia că domnul Bud se uita după el, ori poate după… Paul Antoniu Mai erau şi alţii … care se căutau unii pe alţii…pe ei.. sau… uşa. Un aspect aparte. Ionu’ Împăratului era limpede şi am abordat discuţii la nivelul domniei sale. A fost un interlocutor amabil, sensibil care s-a bucurat de acest secetos în care nici auzul nu l-a supărat aşa de tare, cum de regulă-l frământă. S-a interesat de manuscrisul ultimilor mele realizări şi manifestându-şi satisfacţia că am reuşit imposibilul, recuperând ceea ce eu însumi am considerat pierdut şi să i-l aduc la corectură