De fapt, eu cred că pentru Domnul Mihai, nu am făcut nimic mai mult, decât menţionarea unor calităţi certe, a unei personalităţi al acestui municipiu. Poate Domniile voastre să nu fi observat aceste calităţi, fiind prea adânciţi în poantele epigramelor şi cui să mai aruncaţi ţepe, dar n-aţi fi ajuns până aici, dacă lucrurile n-ar fi precum s-au scris. Gândiţi-vă la ce-l solicitaţi domniile voastre ca liber arbitru la “mignonele” discuţii în contradictoriu, pe teme literare Atunci poate vă veţi da seama de acest lucru, care privit pe “dinafară” se vede cu totul altfel. Toate aceste aprecieri, consider că persoanele de faţă nu le vor considera deprecieri ale propriilor lor calităţi, deoarece se ştie că nu poţi face lucruri deosebite cu oameni opacizanţi. Vorbind despre aceşti oamenii, care au meritul că pot transforma o banală zi, întruna de reală satisfacţie intelectuală. Ultima problemă care s-a pus, în cazul nostru, ca lipsa de confort psihic în această zi să fie totală, şi care s-a observat doar după intrarea în local, era lipsa chelnerului, omul care ne ocrotea muza şi ne aducea berea aia cu:”poftă bună”. Mai timizi ca altădată, am intrat printre doagele butoiului care n-au mustit niciodată, am ocupat masa goală, de fapt localul gol, şi spre marea noastră bucurie, a apărut şi Domnul Mihai care habar nu avea cât suntem de depresaţi, prin prezenţă şi replici, ne-a oferit o porţie de bună dispoziţie. Acum fiecare avea o bogăţie de lucruri de discutat, dar Sorin, nu ştiu ce i-a venit că s-a băgat el primul la citit, cu procitirea acelui proces verbal. Şi-a dorit probabil prioritate, dar a şi rupt discuţiile de anturaj. După această imixtiune, celelalte discuţii s-au pasat şi s-a trecut de zor la lucru. Nu ştiu de ce am avut impresia că de această dată epigramele Domnului Bud au fost mai bune ca altădată, dar parcă s-a trecut prea repede peste ele, prilej cu care Filip şi-a spus tema, ce se pare că pe el nu l-a satisfăcut. Intre timp apare şi pictorul. Acum gaşca fiind mai mare, pictorul ne şi propune două teme, la care o primă epigramă a dat satisfacţie tuturor, în schimb cealaltă a mai scris-o de câteva ori ca apoi să n-o mai de-a nimănui. Atmosfera de lucru s-a încins aşa de tare că înlocuitoarea chelnerului, chelneriţa de acum, fără să-i ceară nimeni ceva, a adus două halbe cu bere. Ilaritate totală. Chelneriţa în virtutea faptului că acest local a fost un mare vad al berii, a cercat să ne “probeze”, iar noi: de ce să n-o bem dacă tot plăteşte Filip. Între două guri de bere se hotărăşte “să nu ne mai luăm” de oamenii în vârstă, cum este şi domnul Antoniu, aşa că mai punem o temă la odihnă. Atmosfera a devenit ceea ce ne dorim cu toţii de fiecare dată, deosebită, şi la despărţire parcă fiecare se grăbea să apuce Sărbătoarea Castanelor de… mâine, sărbătoare care ne ademeneşte cu multe promisiuni de întâlnire, şi parcă văd că multe nu se vor mai împlini.