Cu toate acestea, fiind locuitor al satului, oamenii i-au acordat încredere şi aşa “ţinea” şi el de postul de la mină. Drept este că de câte ori se enerva, ajutoarele lui îşi căutau de lucru-n… altă parte. “Ce-i sigur e sigur”. Acum s-a văzut transferat aici, în acest loc de muncă care la început a fost privit de toţi ca un El Dorado, acum nu mai ştiu cum să se lepede de el. S-a creat un imens interes care se manifesta la întregul colectiv de oameni ai minei. Toţi erau curioşi cum va reuşi, dacă va reuşi, rezolvarea acestei probleme, dar mai ales, care va fi sfârşitul acestei situaţii şi ce metode va folosi Porculean s-o rezolve. Omul s-a gândit că de nu ajunge să-şi facă planul preconizat de realizat de către şefii lui în acea lună, măcar să fie cât se poate de aproape cu putinţă de realizarea lui. Altfel s-ar putea să trebuiască să-şi schimbe profesia. Atâtea echipe de mineri care au avut această lucrare, n-au reuşit, cu toate că printre ei erau mulţi mineri buni. Ei n-au fost capabili să se descurce la acest loc de muncă. Îi era teamă că pentru el, ca fost puşcăriaş, nu mai existau atâtea posibilităţi de sondare a lucrului şi nici alţii nu mai manifestau atâta răbdare până la o reuşită care nu se mai profilează. El cel mai puţin onorat dintre toţi trebuia, în afară de-a se salva pe el, mai trebuia să salveze preţul onoarei şi a profesionalismului şefilor săi în faţa organelor de conducere, deoarece de la ei a venit ideea realizării unei galerii forţate de randament maxim. Idee care se pare că în afara faptului că distruge minerii, deoarece nu câştigă mai nimic, nu vor fi capabili nici să pună în valoare depozitul de minereu proaspăt descoperit. În cazul acesta, cineva ar putea pune întrebarea că:”pe ce elemente s-au bazat specialiştii minei, când au propus ca acea lucrare să se execute în regim de înaintarea rapidă?”. Răspunsul ce-l vor primi nu cred că v-a fi mulţumitor nici pentru şefii noştri, dar nici pentru acei care sunt în drept să pună asemenea întrebări. Porculean a înţeles că viaţa ia oferit ultima carte. Era foarte conştient că această problema are o extindere doar de câteva zile. Ce mai putea face? A schimbat găurile de sâmbure şi a început să-şi realizeze zi de zi, atacurile reuşind destul de repede îndeplinirea planului propus iniţial. Apoi se vede că şi Dumnezeu l-a reabilitat că s-a schimbat roca şi din nou şefii se gândeau să pună problema înaintării rapide. Ajutorul de miner ce-l avea acum Porculean a fost singurul care, nu că a dorit să lucreze cu el, doar că el n-a refuzat acest aranjament în echipa lui, în care Porculean era minerul şi el ajutorul de miner. Dacă cumva îţi merge rău lucrul în mină, şi nu-ţi faci salariul, după trei luni trebuie să-ţi dea alt om în echipă. Dacă eşti miner şi nu vrei ca nici-un ajutor de miner să lucreze cu tine atunci, tu ca miner, te bagi singur de ajutor la un miner care te primeşte. Deci şi pentru Porculean, Bălăi, ajutorul de miner ,a fost singurul om care a acceptat să intre în echipa sa. De nu izbutea în acest caz, situaţia lui era pe sponci, era pe ducă şi nimeni nu ar mai fi avut nimic de spus în apărarea lui.