„Vinde averea ta săracilor” ( 9 iunie 2000 )
(Evanghelia lui Matei 19/21)

Ori ce se va întreprinde în această ţară, nu se va putea şterge „mitul Ceauşescu”. Paradoxul este că el dăinuie, nu prin lucruri bune şi prin relele care le-a făcut. Ne-a omogenizat pe toţi. Toţi eram doar „poporul român sau naţia română”, cu alte cuvinte pe fiecare îl apăsa acelaşi jug şi suferind împreună, eram solidari şi nu de puţine ori făceam haz de necaz. Cât de rău ne este astăzi nu ne-a mai fost niciodată.
„Marii oameni” de astăzi se ocupă doar „de-a dezbina şi stăpânii”, ca să nu ne”prindem”, au aruncat pentru a doua oră între noi „Turnul Babel”, redescoperindu-ne în varii religii, şi secte, în toate naţiile posibile. Nu sunt urâţi pentru averile „dobândite”, ci pentru minciunile care ni le servesc de hrană. Cât de încântaţi am fost că vom avea „o campanie electorală decentă, fără atac la persoană”. Ne-am gândit „ Domnule Vivat Democraţia”, după carene-am pus întrebarea: „Doamne ce-or avea de ascuns?”, că n-ai voie numai să-i lauzi! Apoi mai ies pe ici pe acolo ceva „bani curaţi”, „ţigarete”, droguri, terenuri etc. Un om sărac cred că ar lăsa „gura lumii slobodă”, dar cine are musca pe căciulă, şi apoi cine fură căciula altuia, nu-i convine. Domnii doresc să-şi primească „scaunul în linişte şi pace”. Cine n-a fost niciodată ales, habar nu are ce-i „cu scaunul acela”. Uitaţi-vă câte daruri şi promisiuni ne „aruncă” pentru un simplu scaun. Da, dar din acel „scaun” ai făcut aproape şapte milioane de şomeri, hotărăşti cine va fi şi cine nu va fi director, prefect, preşedintele consiliului judeţean, cui dai terenuri, cui îi vei da case cu o chirie la valoarea unui pachet de ţigări etc.
Omul simplu redus prin „grija” lor la „simplu muritor”, asistă la acest spectacol fără TVA(chiar nu trebuie taxaţi), spectacol care nu ţine de sete şi nici de foame. El vede că mia aia de miliarde de lei, alocată campaniei electorale, este mult mai mult decât primeşte mineritul. Tot el ştie că reparaţia unui km de drum face vre-o cinci miliarde şi de aceşti bani s-ar putea repara din cei 156.146 km câţi are ţara vre-o 60.000 km de drumuri. Din acei bani s-ar putea cumpăra pantofi pentru patru sute de milioane de oameni. (români sunt numai 23 de milioane). El vede dar puterile lui sunt nule. Poate atât ar mai putea zice: „Vedeţi măi că încă n-aţi zugrăvit ce a construit „ăla” !