Memoria îmi readuce imaginile celor care, imediat după revoluţie, au venit în ţară încercând să ne ajute prin experienţa lor, cu metodele prin care ei au prosperat, prin cunoştinţele ce le aveau. Printre ei era şi academicianul Rugină care nu l-a putut determina pe primul ministru de atunci Roman să facă moneda de schimb din argint. O monedă nouă, obliga pe toată lumea să meargă la lucru pentru a o obţine. Având valoare intrinsecă nu mai interesa pe nimeni schimbarea de valută. Nu s-a putut şi bine nu ne-a fost, cu toate că ni-l dorim acest bine şi după cum ne-a sfătuit o altă minte luminată tot cu asemenea ocazii, am putea ajunge „undeva” chiar şi fără prea mari eforturi. Acest savant ne-a propus o temă simplă şi dacă a fost simplă trebuia luată în consideraţie. Domnia sa spunea: „O sută de grame de nuci are 640 de calorii. O sută de grame de ciocolată are 300 de calorii. Dacă fiecare om din ţara aceasta plantează un nuc, sau are un nuc, noi nu putem fi săraci şi nici flămânzi”. Socoteala-i simplă şi la îndemâna fiecăruia. Spun acest lucru deoarece pădurile au fost date în grija”cuiva” care au avut „grijă” de ele după cum ştiţi. Totuşi, cine are cât de cât spirit de observaţie, constată deja că vremurile nu mai sunt cum au fost. De aceia se pune urgent problema reîmpăduririlor chiar dacă guvernele încă nu-şi dau seama de lipsa pădurilor, ori mai au încă ceva afaceri în acel domeniu. Frecventele furtuni de deasupra României, ploile reci, poluările, nu pot aduce binele şi de rău nu mai are rost să vorbim. De ce să nu ne cramponăm şi de această specie de lemn care-i nucul? De sorginte asiatică, în afară de hrană şi producţie timpurie lemnul este preţios, nu se scorbureşte, se autoprotejează, ajunge pe rod în 3-7 ani şi la maturitate în 16 ani. Nu necesită întreţinere. Îi place terenul uscat care să conţină şi amendamente. Uşor de însămânţat şi nu-i trebuie lucrări de coronament. 28 octombrie 2001