Nu s-au făcut poate până acuma, dar uite că acum când într-adevăr condiţiile sunt şi mai vitrege, iarna aceasta fiind foarte grea, s-a găsit cineva, că au nevoie de şină de cale ferată, chiar la ultimul orizont, la Nepomuc. Maistrul i-a spus lui Iacob să se pregătească de drum pentru că şina nu se putea transporta prin puţ. Exista un defileu, care se şi numea “Strâmtoarea Dracului”, pe unde aerul se condensa şi se transforma în gheaţă. În iernile în care temperaturile nu scădeau mult sub zero, în Strâmtoarea Dracului se forma gheaţă groasă datorită vitezei curentului de aer, cât şi a debitului mare a acestuia şi a presiunii lui în momentul în care se “lamina” printre stânci . Acum gheaţa formată era un perete aproape circular de vreo trei patru metri. Toţi care aveau ceva influenţă la maistru l-au rugat, sau au încercat să-l influenţeze cumva, să nu-l trimită încă cu acel transport deoarece drumul acesta era în acest moment foarte periculos. Planul nu se realizează cu milă şi pomeni. Este nevoie de şină, atunci trebuie dusă şina. Iacob ştia lucrurile acestea şi n-a aşteptat rezultatele ”întrevederilor”. Şi-a pregătit tractorul, a încărcat şina şi a pornit spre Nepomuc. Până a trecut prin Strâmtori, toţi l-au urmărit şi petrecut din priviri. El parcă ne vedea. S-a suit în picioare pe tractorul lui cu şenile şi ne făcea cu mâna. După ce a trecut hopul Strâmtorii Diavolului, nu se mai vedea. Când a ajuns la Nepomuc ne-a telefonat. Aproape că am izbucnit în urale. Aşa ceva n-a mai făcut nimeni. Apoi lumea s-a liniştit şi parcă a şi uitat de el. Pe la sfârşitul şutului am observat că anumite persoane şuşoteau între ele, lucru ce m-a speriat. Aşa a şi fost. În ultima curbă, la întoarcere, sania a ieşit din drum alunecând pe buza dealului antrenând în cădere şi tractorul în râpă. Iacob a fost prins de tractor în rostogolire şi l-a făcut una cu pământul Aşa l-am pierdut pe cel mai bun mecanic, dar şi un om plin de viaţă, câtă i-a lăsat Dumnezeu.
– Şi eu care mai speram să se vindece. N-a avut zile mai multe. Oricum mulţam de ştiri. Ne întâlnim la Cenaclu.
– Nu te mai reţin cu toate că mai avem o problemă de rezolvat în comun.
– Despre ce-i vorba?
– Nu-mi fura caimacul. Îţi spun sâmbătă.
– Atunci la bună vedere.
– Numai bine şi cei doi prieteni se despărţiră vizibil marcaţi de evenimentele ce se derulau în jurul lor.