S-a apropiat de ea, s-a rotit de câteva ori în jurul ei şi când nimeni nu se aştepta, motocicleta porneşte. Doamne, ce rumoare, ce bucurie, câtă admiraţie! Şeful de post Ţăranul, că aşa-l chema, numai nu făcea cuie, tropotea pe loc. Iacobe, dă-mi-o mie să fac o tură cu ea.!…
– Domn’Şef, păi nu e a mea!
– Iacobe, zi-i că-i fac eu rodajul!…
– Domn’Şef, nu pot…Ţăranul pune mâna pe motocicletă şi se şi vede dincolo de biserică, de unde începe a urla:
– Cum s-o opresc?!
– Scoate-o din viteză…încerca Iacob să-l mediteze. Motocicleta cu Ţăranul pe ea, deja a înconjurat de câteva ori piaţa şi biserica. Miliţianul văzând că nu se descurcă cu indicaţiile, a prins motocicleta de ghidon, şi-a aruncat picioarele în pământ şi a ridicat motocicleta în aer, aşteptându-l pe Iacob s-o oprească. Rezolvarea inedită a problemei a stârnit aplauzele tuturor. Până şi străinul a uitat de ce era acolo. Apoi şi-a plătit reparaţia şi cu toţii s-au dus la restaurant. Asta da victorie dar şi rezolvarea miliţianului a fost un spectacol. Şliboviţa curgea gârlă, şi poveştile…nu se mai terminau. Era un triumf.
Îmbolnăvindu-se un mecanic de locomotivă, Iacob trebuia să-i ia locul. Toate au fost bune până la chenzină. Iacob cunoscându-şi meteahna a făcut o cerere ca el să primească concediul câte o ziuă în spatele fiecărui salar din lună (chenzina I şi a doua). Acest lucru era reglementat cu circa 6-7 ani în urmă, uni poate au şi uitat deja. Iacob primind chenzina s-a dedat dulce-i sale plăceri, uitând pur şi simplu de serviciu. Cineva i-a adus aminte dar era deja băut .Cu toate acestea, ştiind că nu este schimb pe locomotivă, s-a furişat în maşina schimbului şi până la mină a dormit. Era prea puţin. Ca să nu-l vadă maistrul că-i mahmur s-a dus direct la locomotivă, a pornit-o şi a şi plecat după primul transport de minereu. Venind ”în jos” a adormit. Visa că trage cu tractorul nişte buşteni şi tare rău îl scutura. Se gândea că va trebui să-i schimbe arcurile. Apoi a urmat o bufnitură şi s-a făcut o liniştea în care s-a trezit. Realitatea era crudă. Locomotiva lui, locomotiva cu care a adus primul transport de minereu, a sărit de pe linie şi mergea pe traverse până i-s-a spart motorul, zgomotul care l-a trezit,la pus în temă cu distrugerile făcute locomotivei de mină. Un asemenea motor cumpărat de la ruşi costa vreo 20 de mii şi legea spunea că persoana care aduce un prejudiciu material, unui mijloc fix, în valoare mai mare de 137 de lei ( ciudată cifră) va fi condamnat penal. Aşa ceva, pe aceste locuri, nu s-a mai întâmplat. Toate aceste abateri, săvârşite de Goga, erau un concurs nefericit de împrejurări, ale lui Iacob dar şi ale altora. După lungi dezbateri au ajuns la concluzia că; după ce va reda în funcţiune locomotiva, ca pedeapsă, va lucra trei luni pe tractor fiind şi retrogradat c-o treaptă la salarizare. Chestia aceasta cu tractorul, iarna, era ca un banc de la “Radio Erevan”. Deoarece condiţiile de transport pe afară, la orizonturile superioare iarna, nu se puteau realiza deloc. Ca atare în acel anotimp transport pe “afară” nu se făcea. De mult acest lucru a fost considerat imposibil.