– Hai mă, Nelule, nu mai fi aşa de sensibil! Am aruncat şi eu o vorbă şi tu te “oţărăşti” urgent.
– Nu de “vorbe”mă agăţ, ci despre “aceste vorbe” ce ies din socoteală. Şti că a apărut o nouă boală. Indiferent de profesii, toţi s-au apucat să dea lecţii şi meditaţii. Dacă tot iau lecţii nu le-aş lua de la oricine, mai ales când este vorba de propria-mi familie.
– Acu dreptu-i că la noi, la burlaci, punctul acesta-i slab. Noi nu prea avem cu cine discuta despre voi ăştia însuraţi.
– Dar de ce nu te-ai însurat? De ce nu te însori?
– Na, că m-ai şi întrebat. Dar nu mi-e greu să-ţi răspund, numai hai puţin în acest local cu specific bărbătesc să-ţi arăt ceva. Au intrat. Te rog frumos uită-te puţin la femeile din local. De vrei, mergem să le vezi şi pe celelalte de pe terasă şi pot să-ţi spun că dacă nu ţi-aş cunoaşte familia şi tu ai deveni, un burlac convins. Pe ultimele vorbe, Nelu a izbucnit în râs.
– Râzi tu râzi, dar dacă mă vei asculta puţin, o să-ţi dai seama că eu am dreptate.
– Spune-ţi odată dreptatea că ne apucă noaptea aici.
– După ce ai trecut în revistă damele de aici, poţi să faci o diferenţă între ele şi nevastă-ta.
– Vasile, n-ai impresia că “sari peste cal”? Mi-ai promis că-mi dai un răspuns nu că-mi insulţi nevasta. Nu doresc ca simpla noastră discuţie să se transforme în altceva.
– Îţi cer puţină răbdare. Mă refeream la ceea ce-i o nevastă şi nicidecum la nevastă-ta, la femeia cu care tu te-ai căsătorit. Să şti că eu respect mai mult ca tine femeia!
– Ce ?!!! Asemenea gogomănie n-am mai auzit.
– Aşa cum îţi spun. După câte ştii, orice femeie care iese din casă, se primeneşte, se îngrijeşte, se face plăcută, aspectuoasă. Emană mirosuri îmbătătoare şi are un mic zâmbet în colţul gurii, care însoţeşte orice răspuns la salut sau la o întrebare. Dacă poartă o conversaţie îşi alege cu grijă cuvintele, este drăguţă, acaparatoare. Ei bine, dragă Nelule, acestea-s femeile după care eu sunt înnebunit. Faţă de tine şi ceilalţi bărbaţi însuraţi, care cunoaşteţi femeia din casă, femeile gospodine, care-şi poartă mirosul de ceapă prin toată casa, femeile cu bigudiuri în cap şi cremele oribile de pe faţă, măştile. Femei care umblă prin casă cu rochi demodate ce stau pe ele de parcă-s puse cu furca, obosite şi veşnic puse pe harţă, femei veşnic nemulţumite de proprii lor soţi, femei fără priviri galeşe, transpirate şi fără chef de viaţă Din această cauză am renunţat eu la acest fel de femeie. Nu m-aş putea obişnui “să fac casă” cu felul acesta de femeie. Ce plăcere-ţi poate oferi ea? În schimb una aranjată, dichisită-i cu totul altceva. Să-i vezi mânuţele aranjate, unghiile făcute, hainele de pe ea “prezentându-ţi” ascunsele-i forme în mirosuri de balsamuri exotice. Asta-i femeia vieţi mele, pe care n-o schimb cu una cu miros de ceapă. De aceea nu m-am însurat şi cred că nici nu m-oi însura.
– Vasile dragă, mă simt obligat să-ţi dau dreptate ! Judecata ta are două puncte slabe, care poate pe tine te caracterizează.